ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6204/2019

Ședința din camera de consiliu de la 5 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, ca urmare a disjungerii pronunțate prin încheierea din data de 07.05.2019 în cadrul Dosarului nr. x/2019, reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție, recalcularea sporului de fidelitate la valoarea reală în funcție de vechimea în muncă și salariul de bază, plata diferenței rezultate dintre valoarea reală a sporului de fidelitate calculată și cea acordată efectiv, calculată începând cu 3 ani în urmă, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, sume actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății și plata dobânzii legale începdând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.

1.2. Prin sentința civilă nr. 4230 din 11 iunie 2019, Tribunalul București, în temeiul art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantului.

Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1303 din 31 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și cu considerentele Deciziei nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că sindicatele au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, că, în cauză, reclamant este Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex.

Astfel, în raport cu sediul reclamantului sindicat, din București, a apreciat că revine Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 134 și art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., funcționar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 03.10.2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. domiciliază în județul Hunedoara și că acțiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant, pentru că apără drepturile și interesele membrului de sindicat.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Hunedoara, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.