ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6197/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, ca urmare a disjungerii pronunțate la 11 martie 2019 în cadrul Dosarului nr. x/2018, reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, recalcularea salariului de funcție și a sporurilor la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în Ministerul Afacerilor Interne care să cuprindă și drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, obligarea pârâtului la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale dintre sumele primite și cele rezultate în urma recalculării începând cu 10 noiembrie 2015 și până la data salarizării efective conform recalculării, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă până la data plății efective.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 1625 din 11 martie 2019, Tribunalul București, în temeiul art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantului A.

Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 470 din 5 septembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și cu considerentele Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că sindicatele au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, că, în cauză, reclamant este Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor X.

Astfel, în raport cu sediul reclamantului sindicat, din București, a apreciat că revine Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor X în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., funcționar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 3 octombrie 2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. domiciliază în județul Bacău și că acțiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor X. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant, pentru că apără drepturile și interesele membrului de sindicat.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Bacău, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor X în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - LM