ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2470/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.02.2019, sub nr. unic 1033/2/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat ridicarea consemnului nominal de tip interzicere intrare pe teritoriul României, instituit pe numele reclamantei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 776 din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R.I., invocată prin întâmpinare;

- A respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare;

- A respins cererea de declasificare a adresei nr. x/17.12.2012 emisă de S.R.I., ca neîntemeiată;

- A respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General Al Poliției De Frontieră și Serviciul Român De Informații, reprezentat de Direcția Juridică - U.M. 0198 București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 776 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A..

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 martie 2020, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a invocat excepția inadmisibilității nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România:

"Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă.".

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este definitivă și nu este supusă nici unei căi de atac, instanța de fond (Curtea de Apel București) menționând în mod eronat că hotărârea pronunțată este supusă căi de atac a recursului.

Hotărârea Curții de Apel București se circumscrie acestor dispoziții legale, astfel că împotriva acesteia nu poate fi promovată calea de atac a recursului.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei prezente, dispozițiile art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 reprezentând norma specială aplicabilă privind regimului străinilor în România, recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, având în vedere că a fost promovat împotriva unei hotărâri definitive, împotriva căreia nu se poate promova calea de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Inspectoratul General de Poliție de Frontieră.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 776 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2020.