ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3211/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3211/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 iunie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.01.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne -Inspectoratul General al Poliției de Frontieră:
a). Admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 492767 din 16.11.2018 emisă de Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, prin care s-a aplicat măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 15 ani ca nelegală și netemeinică, respectiv anularea măsurii interdicției de intrare in Romania pentru o perioadă de 15 ani;
b). Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 329/2019 pronunțată în data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes a acțiunii privind anularea refuzului intrării la frontieră ca neîntemeiată în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră; a respins contestațiile împotriva măsurii interzicerii intrării în România și refuzului intrării la frontieră ca neîntemeiate.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 329/2019 pronunțată la 28 iunie 2019 de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat apel reclamantul A., care a solicitat admiterea căii de atac și pe fond admiterea contestatiei astfel cum a fost formulată în sensul de a se anula decizia 492767/2018 și actele care au stat la baza acesteia.
În cuprinsul motivelor de apel a reiterat toate susținerile prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată fără a aduce efectiv critici sentinței recurate.
Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a apelului, excepția nulității căii de atac și în subsidiar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra apelului
Examinând apelul prin prisma dispozițiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ. astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în raport de motivele invocate, precum și de apărările formulate în cauză de către intimata, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac declarate în cauză, pentru considerentele ce succed.
Prin sentința civilă nr. 329/2019 pronunțată la data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a pus în vedere părților că au dreptul de a declara recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
În speță, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, litigiu privind regimul străinilor, sunt incidente prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care statuează că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Conform dispozițiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "în ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac, neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ..".
Recursul reprezintă o cale de atac nedevolutivă, controlul exercitat fiind doar unul de legalitate, prin prisma motivelor expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fără a se realiza o nouă judecată în fond. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, lipsa acestora fiind sancționată de alin. (3) al aceluiași articol cu sancțiunea nulității.
În raport de dispozițiile legale precizate, constatând că în dispozitivul sentinței apelate s-a menționat corect calea de atac a recursului și termenul în interiorul căruia poate fi exercitată, iar din lecturarea conținutului căii de atac se desprinde cu claritate voința reclamantului de a formula calea de atac devolutivă a apelului, solicitând o nouă judecată a fondului cauzei, fără a invoca vreun motiv de casare a hotărârii criticate, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea căii de atac a apelului, aceasta neputând fi recalificată conform art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.
Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a înțeles să formuleze o cale de atac neprevăzută de lege, sentința pronunțată de prima instanță nefiind susceptibilă de a fi atacată cu apel, va respinge apelul ca inadmisibil.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 18-19 din O.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului, astfel că, Înalta Curte va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului în cuantum de 1.000 RON, pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent, avocat B., conform delegației emisă de Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 329/2019 din 28 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
În temeiul dispozițiilor art. 18-19 din O.G. nr. 51/2008, cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului în cuantum de 1.000 RON, pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent, avocat B., conform delegației emisă de Baroul București.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 2 iunie 2022.