ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4162/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a solicitat instanței suspendarea deciziei de impunere nr. x din 29 iulie 2016 și a raportului de inspecție fiscală nr. x din 29 iulie 2015, în sensul încetării indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile bancare în RON și în valută ale societății respectiv în sensul încetării indisponibilizării sumelor datorate de terții popriți atât cele prezentate cât și viitoare, până la pronunțarea instanței pe fond.

Prin Sentința nr. 4 din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, având ca obiect suspendare executare act administrativ - Decizia de impunere nr. x din 29 iulie 2016 și a RIF (art. 14 din Legea nr. 554/2004); s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. x din 29 iulie 2016 și a raportului de inspecție nr. x din 29 iulie 2015 până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anulare, fiind respins petitul subsidiar.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de suspendare.

În cadrul motivelor de recurs se arată că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de suspendare a deciziei de impunere și a raportului de inspecție din 29 iulie 2016 în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția existenței unei pagube iminente.

În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate recurenta-pârâtă arată că prima instanță a preluat susținerile reclamante-intimate, dar fără a arăta în concret care sunt aspectele legate de starea de fapt sau de drept de natură a infirma vădit prezumția de legalitate a actelor contestate.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente recurenta-pârâtă arată că în cauză nu s-a probat de reclamanta-intimată iminența producerii unui prejudiciu material grav de natură a nu fi înlăturat în alt mod decât prin suspendarea actelor administrativ fiscale. Aceasta în condițiile în care față de reclamanta-intimată nu s-a început executarea silită. Se invocă ca soluție de practică Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2537 din 13 mai 2010.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 15 noiembrie 2018 intimata-reclamantă a depus la dosar precizări privind stadiul soluționării administrative după ce această condiție a fost suspendată în baza art. 277 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. până la pronunțarea unei hotărâri definitive pe latura penală.

Se depun acte în soluționarea precizărilor formulate - dosar recurs.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sentința atacată prin care a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Motivele de recurs nu sunt fondate în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate și iminența producerii unei pagube.

În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate, Curtea apreciază că prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile în sensul definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură a crea o îndoială cu privire la legalitatea actelor fiscale a căror suspendare s-a dispus sunt următoarele probate și cu actele depuse în recurs.

Prin Decizia nr. 748 din 25 noiembrie 2016 DGRFP Cluj-Napoca a dispus în baza art. 277 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei hotărâri definitive pe latura penală. Această decizie a fost anulată prin Sentința civilă nr. 184/2007 pronunțată de curtea de Apel Cluj rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 3739 din 5 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 184/2017 s-a dispus obligarea la soluționarea contestației reclamantei-intimate formulate împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție emise de reclamanta-pârâtă AJFP Cluj.

Până la data soluționării prezentului recurs nu a fost soluționată contestația administrativă.

Această situație de fapt plus motivele de nelegalitate reținute de prima instanță confirmă faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile existenței tuturor cazurilor bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că este îndeplinită această condiție în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004. Aceasta atât din perspectiva cuantumului mare al sumei totale contestate - obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 3.976.492 RON cât și ținând cont de specificul activității societății intimate.

Faptul că nu s-a început executarea silită nu poate automat să determine concluzia că această condiție a pagubei iminente nu este îndeplinită.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496, 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj împotriva Sentinței civile nr. 4 din 11 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT