ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.11.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, suspendarea executării deciziei de impunere x din 26.06.2015 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 6 din data de 14 ianuarie 2016 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și a respins acțiunea față de această pârâtă, a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și a dispus suspendarea deciziei de impunere x din 26.06.2015 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.

Recursul exercitat în cauză și apărările intimatei Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea recursului, s-a arătat, că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t), art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și a apreciat, în mod greșit, că motivele invocate în susținerea existenței cazului bine justificat sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Instanța de fond s-a rezumat la a prelua susținerile societății reclamante, potrivit cărora angajatorul german a achitat obligațiile fiscale pe perioada pentru care s-a produs o modificare a raportului juridic de muncă, conform art. 45 din Codul muncii, ignorând faptul că echipa de control a respectat independența fiscală a filialei cu excepția contribuției sociale datorate de reclamantă, aceasta datorând contribuții sociale în România datorită faptului că societatea a solicitat și primit pentru salariații care au desfășurat activitate în Germania documentul portabil A1. A apreciat recurenta că argumentele invocate de reclamantă pentru dovedirea existenței cazului bine justificat țin de fondul cauzei și nu sunt apte să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ. De asemenea, punerea în executare a deciziei de impunere și eventuala generare a unei pagube în patrimoniul societății nu sunt suficiente pentru a demonstra existența pagubei iminente, pagubă care ar trebui să constea într-o împrejurare determinată și dovedită efectiv și nu doar presupusă. Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală a sentinței instanței de fond, care a apreciat, în mod corect, că sunt întrunite cerințele cumulative impuse de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării deciziei de impunere contestate.

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării deciziei de impunere x din 26.06.2015 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ. Prin acest act administrativ autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina societății obligația de plată a sumei de 45.135.028 RON reprezentând contribuții sociale și creanțe fiscale accesorii calculate până la data de 22 iunie 2015. Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din același act normativ și prin acțiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat. Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorității emitente sau celei ierarhic superioare, existența cazului bine justificat așa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă definită de art. 2 lit. ș) din același act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public. Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Pronunțând sentința nr. 101 din data de 7 martie 2017, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunile conexate formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, având ca obiect solicitările de anulare a deciziei de impunere nr. x/26.06.2015 și de aplicare a amnistiei fiscale asupra obligațiilor fiscale stabilite prin aceasta. Soluția instanței învestite cu acțiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nemaiputând fi primite susținerile reclamantei și aspectele reținute de prima instanță în motivarea soluției de admitere a cererii de suspendare a executării. Pe de altă parte, soluția dată de prima instanță cererii de suspendare a executării și-a epuizat efectele juridice la data pronunțării sentinței sus-menționate, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, motivul de recurs vizând neîndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ apare ca fiind întemeiat și se impune constatarea nelegalității sentinței recurate, aceasta fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de suspendare a executării deciziei de impunere x din 26.06.2015.