ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 47/2020

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 837/1/2020 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: "În interpretarea art. 14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 se poate preciza că, la stabilirea sporurilor de condiții de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabilește prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiții de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul și plata sporurilor de condiții de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor și sporurilor în plată din decembrie 2009".

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 26 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.142/107/2018, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.

Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010

Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010

Legea nr. 285/2010

Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, denumită în continuare Legea nr. 283/2011:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, forma inițială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, forma inițială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 923 din 11 decembrie 2015, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în anul 2018, reclamantele - persoane fizice - au chemat în judecată pe pârâtul A, solicitând să se dispună obligarea acestuia să calculeze și să plătească fiecăreia sumele de bani reprezentând diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv în perioada 5 septembrie 2015-1 decembrie 2016 și din 1 martie 2018 până la data pronunțării sentinței, prin calcularea sporului pentru condiții de muncă raportat la salariul de bază, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei obligații și până la achitarea integrală.

În motivarea acțiunii au arătat că sunt angajate ale pârâtului A, încadrându-se în categoria de "personal plătit din fonduri publice" conform dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 și ale actelor normative subsecvente și ulterior ale Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017). În perioada indicată în petit, acestea au beneficiat de sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4 din Ordinul nr. 547/2010, iar, începând cu 1 martie 2018, de un spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de 55%, potrivit anexei nr. 2 lit. A pct. 17 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Prin Legea-cadru nr. 284/2010, în noțiunea de "salariu de bază" au fost incluse salariul de încadrare și celelalte sporuri (de vechime, prevenție etc.), rămânând în afara salariului de bază sporul pentru condiții de muncă. Aceste elemente care compun salariul de bază au rămas neschimbate prin legi succesive până în anul 2016, pentru perioada din petit operând art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, iar, după cu 1 martie 2018, Legea-cadru nr. 153/2017.

În cauză, în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor art. 11 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, precum și ale art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 547/2010, pârâtul a procedat la calculul drepturilor salariale prin raportarea sporului pentru condiții de muncă la salariul de încadrare, iar nu la cel de bază, cum în mod normal ar fi fost corect.

Reclamantele au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului să calculeze și să plătească sumele de bani reprezentând diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv pentru fiecare în parte, prin calcularea sporului pentru condiții de muncă raportat la salariul de bază din fiecare lună aferentă în parte, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei obligații și până la achitarea integrală, pentru asistentele medicale - pentru perioada 1 septembrie 2015-1 decembrie 2016, iar, pentru infirmiere, îngrijitoare și registrator medical - pentru aceeași perioadă și de la 1 ianuarie 2019 în continuare sau până la pronunțarea sentinței.

Au susținut că regulamentul din 2010 aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 a fost în vigoare și nu a fost abrogat implicit odată cu abrogarea Legii nr. 330/2009, prin apariția Legii-cadru nr. 284/2010, și nici prin apariția Legii-cadru nr. 153/2017, care a abrogat Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că prevederile lui s-au aplicat în continuare, începând cu 1 ianuarie 2011 și până la apariția noului regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, astfel cum rezultă și din Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Tribunalul Alba, prin Sentința civilă nr. 925 din 13 iunie 2019, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să calculeze și să plătească reclamantelor, cu titlu de despăgubiri bănești, sumele de bani reprezentând diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv pentru fiecare în parte, pentru perioadele solicitate prin cererea precizatoare, prin calcularea sporului pentru condiții de muncă raportat la salariul de bază din fiecare lună aferentă în parte, și nu la altă bază de calcul, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei obligații și până la achitarea integrală a sumelor.

În considerente s-a reținut că reclamantele se încadrează în categoria de "personal plătit din fonduri publice" și salariile lor de bază trebuiau să fie calculate de către pârât conform dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 și actelor normative subsecvente acesteia în perioada 19 decembrie 2015-30 iunie 2018, respectiv ale Legii-cadru nr. 153/2017 și ale actelor normative subsecvente acesteia începând cu data de 1 iulie 2018.

În anul 2010, în noțiunea de salariu de bază au fost incluse salariul de încadrare și sporurile prevăzute în notele anexelor vechii legi-cadru, Legea nr. 330/2009 - art. 5 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010. În cazul reclamantelor, nota anexei II/2 a Legii nr. 330/2010 prevedea că în coloana "Bază" sunt cuprinse sporul de vechime în muncă, sporul de prevenție și cuantumul primei de stabilitate, rămânând în afara salariului de bază numai sporul pentru condiții de muncă.

Potrivit art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, acest act normativ s-a aplicat etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază prin legi speciale anuale. În prima etapă, în anul 2011, a fost utilizată o valoare a salariului de bază egală cu cea stabilită pentru luna octombrie 2010, majorată cu 15%, conform art. 1 din Legea nr. 285/2010. De altfel, elementele care au compus salariul de bază stabilit pentru anul 2011 au rămas neschimbate pentru anii 2012 (conform art. 1 din Legea nr. 283/2011), 2013 (art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012), 2014 (art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013), 2015 (art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014) și 2016 (art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015), așa încât criticile reclamantelor formulate în sensul că sporul pentru condiții de muncă a fost calculat greșit prin raportare la salariul de încadrare au fost apreciate ca fondate de către prima instanță.

Tribunalul a mai avut în vedere faptul că aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost succesiv prorogată până la data de 1 ianuarie 2017 și că, prin urmare, așa cum rezultă din considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2017 (HP), Ordinul nr. 547/2010, subsecvent vechii Legi-cadru nr. 330/2009, a continuat să producă efecte juridice și ulterior datei de 1 ianuarie 2011 - data intrării în vigoare a noii Legi-cadru nr. 284/2010, constituind norma de trimitere, conform pct. II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011. Or, prevederile art. 14 alin. (1) din anexa la Ordinul nr. 547/2010 sunt în sensul că "Cuantumul sporului se stabilește prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament".

Instanța de fond a constatat că, începând cu 1 iulie 2017, au intrat în vigoare dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 și, potrivit art. 38 alin. (2), de la această dată cuantumul sporului pentru condiții de muncă trebuia menținut în plată celor care au beneficiat anterior de acesta și au continuat să își desfășoare activitatea în aceleași condiții, la nivelul celui acordat pentru luna iunie 2017. Ulterior, de la 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II a legii, cuantumul sporurilor, pentru condiții de muncă, se determină conform regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu respectarea dispozițiilor art. 11 din regulament, adică prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază din luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele acestui act normativ.

Astfel, prima instanță a apreciat că reclamantelor li s-au acordat sporurile pentru condiții de muncă într-un cuantum inferior celui cuvenit, ca urmare a unui mod de calcul eronat, respectiv prin raportarea procentului corespunzător la o altă bază de calcul decât salariul de bază, așa încât diferența dintre cuantumul drepturilor salariale cuvenite și cel acordat se cuvine acestora cu titlu de despăgubiri, potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul A, învederând că Legea-cadru nr. 284/2010 nu a fost niciodată aplicată integral, prevederile art. 21 fiind suspendate succesiv prin acte normative care au prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 1 ianuarie 2017.

În această perioadă nu a existat un regulament care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa III la Legea-cadru nr. 284/2010, precum și condițiile de acordare a acestuia, iar, prin Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat în sensul că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate", locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor și condițiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009.

Apelantul pârât a susținut că instanța de fond a făcut referire și a luat în considerare doar prevederile art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 547/2010, fără a avea în vedere și dispozițiile alin. (2) și (3) ale aceluiași articol din regulament, care prevăd limitarea cuantumului sporurilor pentru condiții de muncă în anul 2010 prin raportare la luna decembrie 2009; de asemenea, a ignorat și nu a argumentat aplicarea următoarelor acte normative: Legea-cadru nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

A precizat că, începând cu luna decembrie 2016, prin Legea nr. 250/2016, s-a adus următoarea modificare în ceea ce privește modul de calcul al sporurilor, astfel: "Art. 4. - La articolul I punctul 1, după alineatul (6

În cadrul soluționării apelului s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cererea formulată de reclamante în temeiul art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acesteia de către instanța supremă.

Curtea de Apel Alba Iulia a considerat că de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 14 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 depinde soluționarea pe fond a cauzei și că, din acest text legal nu reiese cu claritate dacă sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4, se calculează la salariul de bază din luna decembrie 2009 sau acest spor se stabilește și se plătește prin raportare la salariul de bază al lunii pentru care se acordă sporul în discuție.

Instanța a reținut, totodată, că problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă nu a statuat printr-o altă hotărâre, astfel cum rezultă din informațiile publicate pe portal, și că nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, verificate până la 26 februarie 2020.

Intimatele reclamante au susținut că, din 2010 și până în prezent, niciun angajat bugetar nu a primit plăți salariale potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent termenul de intrare în vigoare a acestui act normativ; s-a procedat doar la o "reîncadrare scriptică" a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor și sporurilor s-a "realizat faptic" la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.

Prin Ordinul nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, lege care a fost abrogată prin art. 39 din Legea- cadru nr. 284/2010.

Conform Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate", locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor și condițiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010.

Ca atare, în contractele colective de muncă anuale de la nivel de ramură sanitară s-a prevăzut că "sporurile acordate personalului din sectorul sanitar se stabilesc cu acordul federațiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, se adoptă prin hotărâre de Guvern și se constituie ca anexă distinctă la prezentul contract".

În acest context, sporurile de condiții de muncă trebuie acordate conform Regulamentului de sporuri din 2010, care face parte integrantă din contractul colectiv de muncă, ca anexă a acestuia - cu calculul sporurilor la salariile de bază din luna în care se acordă, întrucât prevederile acestuia sunt obligatorii pentru părți și nu au fost contestate sau constatate nule de către o instanță de judecată.

Apelantul pârât a arătat că este neîntemeiată cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece prevederile legale succesive enunțate în cuprinsul apărărilor formulate (inclusiv Ordinul nr. 547/2010) au impus păstrarea cuantumului sporurilor pentru condiții de muncă la nivelul anului 2009, când a fost stabilit prin aplicarea procentului de spor la salariul de bază avut în acel an (2009), or, nu poate fi dată o altă interpretare textului de lege și nu poate fi stabilită o altă bază de calcul al acestor sporuri.

Instanța de trimitere a precizat că prin art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010 s-a reglementat modalitatea de aplicare a cuantumului sporurilor, respectiv prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă menționate în anexele la acest regulament.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede, în aplicarea dispozițiilor tranzitorii din Legea nr. 330/2009, că în anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la regulament.

Ulterior a fost adoptată o nouă lege-cadru a salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, ce aduce alte noutăți în domeniu, reglementează noi ierarhii, noi coeficienți de ierarhizare, introduce clasele de salarizare pentru tot personalul bugetar, o nouă valoare de referință, o reașezare a sporurilor, instituie gradațiile unice pentru tot personalul bugetar (calculate în funcție de vechimea în muncă).

Potrivit art. 21 din această lege, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, (...).

În continuare însă prin legi anuale de salarizare s-a amânat aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010 în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor, inclusiv a art. 21 din această lege - pentru care s-a prevăzut intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2018, consacrându-se astfel menținerea situației create prin Legea-cadru nr. 330/2009.

Pentru anul 2011 a fost însă adoptată Legea nr. 285/2010, care prevedea expres, la art. 4 alin. (2), că "în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru"; potrivit art. 1 din același act normativ, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) - al salariului de bază, al sporurilor, al indemnizațiilor, al compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut - se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, urmând a fi majorate cu 15%.

Pentru anul 2012 a fost adoptată Legea nr. 283/2011, care, în mare parte, preia dispozițiile cuprinse în Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din acest act normativ stabilind că, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011; alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Pentru anul 2013, aceleași dispoziții sunt preluate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, prin raportare la salariul de bază și sporurile din decembrie 2012; pentru anul 2014 au fost aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013; relativ la anul 2015, s-au aplicat dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, care a prevăzut reglementări similare, menținându-se în plată salariul, respectiv sporurile la nivelul aferent lunii decembrie 2014; pentru anul 2016, dispozițiile sunt preluate în art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, făcându-se trimitere la salariul și sporurile din decembrie 2015.

În ceea ce privește dispoziția potrivit căreia în anii 2011-2016 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, se constată că prin această prevedere se exclud de la aplicare în acești ani nu numai coeficienții și valoarea de referință, ci, implicit, toată salarizarea astfel cum este reglementată prin legea-cadru.

Astfel, legile anuale fac trimitere la un anumit cuantum al salariului de bază lunar sau al indemnizației de încadrare lunară, care este cel din luna decembrie a anului anterior. Legea nr. 283/2011 face trimitere la cuantumul din luna decembrie 2011, cuantum care la rândul său este cel din luna octombrie 2010 (majorat cu 15%), iar cuantumul salarial din luna octombrie 2010 este cel de la 31 decembrie 2009, adică cel calculat potrivit legislației atunci în vigoare ș.a.m.d.

Practic, în baza dispozițiilor menționate anterior, nu s-a aplicat modalitatea de calculare a salariilor și a sporurilor potrivit noii legi de salarizare, ci legile anuale de salarizare au prevăzut anual calcularea salariilor și a sporurilor pornind de la cuantumul acestora existent la data de 31 decembrie 2009.

Față de această expunere, în raport și cu jurisprudența conturată la nivelul Curții de Apel Alba Iulia, opinia completului de judecată a fost în sensul că stabilirea și calcularea sporului pentru condiții de muncă prin raportare la salariul de bază încasat lunar nu este un argument care poate fi validat, structura bazei în raport cu care trebuie calculat sporul pentru condiții de muncă fiind cea din luna decembrie 2009.

Completul de judecată a apreciat că rezolvarea dată de instanța supremă prin Decizia nr. 10/2017 nu acoperă și chestiunea de drept care se impune a fi dezlegată prin hotărâre prealabilă, deoarece nu s-a stabilit în mod expres și nici implicit că modalitatea de calcul al sporurilor este cea în raport cu salariul de bază aferent fiecărei luni; ca atare, salarizarea reclamantelor nu poate fi disociată de modalitatea de aplicare a actelor normative cu caracter tranzitoriu anterior menționate, care au raportat modul de stabilire a salariului de bază și a sporurilor aferente la salariul din luna decembrie 2009.

Or, o calculare a sporurilor menționate în raport cu salariul de bază lunar ar presupune majorarea salariului în afara cadrului legal aplicabil și ar încălca principiul consacrat de art. 14 alin. (2) din anexa Ordinului nr. 547/2010, potrivit căruia sporurile pentru condiții deosebite se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, dispozițiile acestui ordin trebuind a fi invocate și percepute sub aspectul întregului său conținut normativ, și nu în mod fragmentat.

De altfel, ca o confirmare a faptului că sensul și finalitatea reglementărilor au fost cele de mai sus, se constată că prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 250/2016, s-a dispus că, începând cu luna decembrie a anului 2016, aplicarea acestor sporuri ca procent se va face la salariul de bază din luna respectivă.

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, datele comunicate de instanțele naționale au relevat că la nivelul curților de apel Cluj, Craiova și Ploiești nu a fost identificată practică judiciară; curțile de apel Brașov și Iași au înaintat hotărâri pronunțate în litigii în care obiectul dedus judecății l-a constituit stabilirea cuantumului sporului de condiții de muncă, fără ca judecata să poarte și în legătură cu aplicarea art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010.

Curțile de apel Timișoara, Pitești, Suceava, Oradea, Galați și București au atașat hotărâri din care rezultă că: din anul 2010 și până în decembrie 2016, angajații din sectorul bugetar au beneficiat doar de salariile și de sporurile aplicate în luna decembrie 2009, în acest sens fiind și dispozițiile art. 14 din anexa Ordinului nr. 547/2010; cererea de recalculare a sporurilor prin raportare la salariul de bază prevăzut în cap. II din anexa nr. III la Legea nr. 284/2010 nu poate fi admisă, ci structura bazei în raport cu care trebuie calculate sporurile este cea aplicată în decembrie 2009; în interpretarea art. 14 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, sporurile de condiții de muncă pentru personalul sanitar, pentru anii 2015-2016, se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, iar nu prin aplicarea unei cote procentuale la salariul de bază din luna respectivă; angajatorul a procedat la calcularea corectă al sporului respectând principiile legale enunțate de legile de salarizare în domeniul bugetar, într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009; modalitatea de calcul a sporurilor solicitate și nivelul de referință la care se raportează fiecare spor în parte este cel de la nivelul lunii decembrie 2009; deși sporurile sunt stabilite în procente, în realitate, având în vedere ansamblul reglementărilor în materia salarizării personalului bugetar, cuantumul acestora nu reprezintă procentul matematic calculat din salariul de bază, ci un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Curțile de apel Târgu Mureș și Constanța au comunicat că orientarea jurisprudențială este în sensul că sporul pentru condiții de muncă se acordă prin raportare la salariul de bază lunar brut aflat în plată la momentul scadenței lunare a sporului; hotărârile depuse cu titlu de practică judiciară au vizat și acordarea sporului pentru condiții deosebite începând cu data de 1 decembrie 2016 (ulterioară celei din prezenta cauză), după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2016. În considerentele acestor hotărâri s-a reținut că, "prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, a fost introdus art. 32 în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prin care s-a consacrat prima excepție de la principiul menținerii nivelului salariului de bază din luna decembrie și pentru anul următor, în sensul că, începând cu luna august 2016, salariile de bază ale personalului prevăzut la cap. I pct. 1 și 2 din anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetate «Sănătate» din Legea- cadru nr. 284/2010 au fost stabilite prin anexa 1 la ordonanță, nemaiavând ca punct de referință nivelul salariului de bază din luna decembrie 2015", respectiv că "teza de abordare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 a fost în sensul că sporul pentru condiții deosebit de periculoase nu mai este legat în mod tradițional de salariul de bază aflat în plată, ci se menține cuantumul anterior al sporului, în mod evident calculat în funcție de salariul de bază avut anterior". Aceeași opinie a fost exprimată, în majoritate, de către judecătorii Tribunalului Ialomița, care au avut de soluționat cereri având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite după 1 iulie 2017.

Curtea de Apel Bacău a precizat că, potrivit practicii judiciare, au fost exprimate două puncte de vedere: într-o opinie s-a apreciat că legile anuale de salarizare au prevăzut anual calcularea salariilor și a sporurilor pornind de la cuantumul acestora existent la 31 decembrie 2009 (stabilirea și calcularea sporului pentru condiții de muncă prin raportare la salariul de bază încasat nu este un argument ce poate fi validat, ci structura bazei în raport cu care se calculează, din luna decembrie 2009); într-o altă opinie s-a arătat că sporurile trebuie să fie calculate prin raportare la salariul de bază lunar, astfel cum a fost el prevăzut în art. 1 alin. (5) și art. 16 din Legea nr. 285/2010.

La nivelul Curții de Apel Alba Iulia s-a statuat în mod definitiv că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate", locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor și condițiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, chiar dacă acest act normativ a fost abrogat de Legea-cadru nr. 284/2010, iar modalitatea de calculare este cea stabilită prin legile anuale de salarizare. S-a apreciat că trebuie avut în vedere că, la momentul lunii decembrie 2009, noțiunea de salariu de bază se suprapunea peste noțiunea de salariu de încadrare, însă, odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2010, a Legii-cadru nr. 330/2009, noțiunea de salariu de bază a fost lărgită, în sensul că în structura acesteia au fost incluse, conform notei din anexa II/2, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acesta, sporurile solicitate rămânând în afara salariului de bază și fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (5) lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009. Legea unitară de salarizare (noii coeficienți de ierarhizare, procente noi ale sporurilor, alte drepturi salariale) nu s-a aplicat, iar, în anul 2010, s-a aplicat vechiul sistem de salarizare, adică cel existent la 31 decembrie 2009, cu ajustările prevăzute de noua lege, ajustări care au tot caracter tr