ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 308/2015

Decizia nr. 308/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea calității acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a avut gradele de locotenent (1979, 1980), locotenent-major (1982, 1983, 1984, 1985) și, respectiv, căpitan (1986) în cadrul U.M. x - București. În această calitate, în contextul urmăririi informative a unui angajat al întreprinderii de Aviație Utilitară, semnalat că a făcut afirmații tendențioase la adresa conducerii superioare de partid și de stat, proferând injurii, la adresa conducerii de partid și de stat, pârâtul a dirijat sursele "x.", "y" și "z" pentru a obține date și informații despre cel urmărit.

Astfel, potrivit documentelor identificate în Dosarul fond informativ nr. 141 (cotă A.), pârâtul a trasat surselor sarcini după cum urmează:

Să aprofundeze cunoașterea obiectivului, să se apropie mai mult de acesta pentru a-i stabili reacțiile, poziția ce o adoptă față de evenimentele politice;

- "Să sesizeze de urgență orice schimbări în linia de conduită a obiectivului, dacă se produc și alte modificări de natură să intereseze organele de Securitate";

- "Dacă în mediul personalului navigant se cunosc cazuri de a intra în relații neoficiale cu cetățeni străini. Eventuale intenții de evaziune (n.n. - trecere ilegală a frontierei de stat), schimbări intervenite în rândul personalului navigant";

- "Relații neoficiale cu cetățeni străini ale membrilor de echipaj sau cu elemente autohtone pretabile la producerea unor fapte sau acțiuni negative.";

- "Să semnaleze operativ orice date privind intenții de evaziune (n.n. - trecere ilegală a frontierei de stat), pregătiri efectuate în acest scop de personalul navigant sau alte categorii de personal."

De asemenea, în același dosar, pârâtul a întocmit și semnat olograf un plan de măsuri privind pe titularul dosarului, dispunând măsuri similare celor de mai sus, respectiv:

- dirijarea rețelei informative pentru a cunoaște poziția prezentă față de măsurile și activitatea organelor superioare de partid și de Stat, dacă mai face afirmații tendențioase la adresa conducerii superioare de partid și de Stat, dacă este nemulțumit, comentează negativ unele aspecte profesionale, dând o tentă politică acestora, poziția morală, viața de familie, viciile și trăsăturile de caracter ale obiectivului, anturajul și prietenii ce îi are în cadrul locului de muncă;

- verificări la domiciliu, investigații, verificări în evidențe.

A mai arătat reclamantul că, potrivit Notei de constatare amintită mai sus (Dosarele fond rețea nr. x), pârâtul a recrutat două surse, pe care, ulterior, le-a și folosit pentru a obține date și informații despre membrii lotului național de planorism, respectiv despre angajați ai Secției Lucrări și Reparații Regulamentare din întreprinderea de Aviație Utilitară; astfel sursele în cauză au fost dirijate să furnizeze date despre stările de spirit ale celor vizați, despre intențiile acestora de plecare din țară, despre eventuale manifestări potrivnice regimului politic de la acea vreme. în esență, același gen de măsuri au fost instrumentate de către pârât și în Dosarele fond informativ nr. x și fond rețea nr. x (cote A.).

A mai susținut că, prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor și prin aplicarea unor măsuri ca cele citate anterior, pârâtul a obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite.

În opinia reclamantului, încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul pârâtului, a pătruns în intimitatea persoanelor urmărite, fără acordul acestora și fără ca ei să afle, ulterior, că informații privitoare la intențiile, preocupările și viața lor ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim. De asemenea, violarea acestui drept s-a produs prin toate celelalte măsuri la care pârâtul a recurs în activitatea sa de lucrător al fostei Securități.

Prin sentința civilă nr. 3401 din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că, privite din perspectiva funcției exercitate de pârât - ofițer în unitatea specială de luptă antiteroristă - activitățile menționate în motivarea acțiunii și reținute în Nota de constatare nu se înscriu în ipoteza art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece constituie activități de rutină, de natură contrainformativă și lipsite de substrat politic.

Curtea a constatat că demersurile pârâtului, astfel cum au fost reținute de reclamant nu au suprimat ori îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

Împotriva sentinței civile nr. 1484 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și constatării existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul B., pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant consideră că prima instanță a constatat în mod greșit că intimatul nu ar fi încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ținând seama de faptul că privite, din perspectiva funcției exercitate de pârât (ofițer în unitatea specială de luptă antiteroristă), activitățile menționate în motivarea acțiunii și reținute în nota de constatare nu se înscriu în ipoteza art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece constituie activități de rutină, de natură contrainformativă și lipsită de substrat politic.

În realitate, susține recurentul, activitățile descrise erau lipsite de legătura cu antiterorismul sau cu contrainformațiile. Nu există legătură între urmărirea unei persoane pentru că „a făcut afirmații tendențioase la adresa conducerii superioare de partid și de stat, proferând injurii la adresa conducerii de partid și de stat, dovedind insuficientă maturitate politică” și antiterorism sau contrainformații.

Prima instanță ar fi trebuit să constate încălcarea evidentă a dreptului la viață privată, cuprins în art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în lipsa oricărei justificări pentru ingerințele produse prin acțiunile intimatului.

Persoana urmărită ar fi putut prezenta pericol din perspectiva activității antiteroriste, doar dacă împotriva sa ar fi existat indicii și probe care ar fi arătat că ar fi putut desfășura acțiuni violente.

În cazul de față, motivația imixtiunii în viața personală ținea de opiniile potrivnice regimului comunist pe care le nutrea cetățeanul urmărit.

Prima instanță a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atunci când a evaluat activitatea intimatului în funcție de profitul unității din care făcea parte, iar nu din perspectiva activității concrete a acestuia.

Din cuprinsul textului legal incident cauzei, se desprinde concluzia că evaluarea activității foștilor ofițeri de Securitate se desfășoară individual, în funcție de acțiunile fiecăruia dintre aceștia, iar nu în mod generic, în funcție de activitatea sau profilul unității din care făceau parte.

În speță, faptul că unitatea din care făcea parte intimatul avea ca profil de activitate antiterorismul, nu poate fi interpretat în favoarea sa.

Dimpotrivă, tocmai pentru că obligațiile de serviciu ale intimatului ar fi trebuit să limiteze activitatea sa profesională la prevenirea și combaterea terorismului, acțiunile tipice de poliție politică apar cu atât mai puțin justificate.

II. Analiza motivelor de casare;

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din OU.G. nr. 24/2008: „Lucrător al Securității este persoana care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a reprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Din cuprinsul dispoziției legale sus-menționate rezultă că declararea ca lucrător al fostei Securități se face ca urmare a analizei în concret a activității fiecărei persoane ce a avut această calitate și numai dacă s-au desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Instanța de fond a ignorat cerința legii și nu a analizat în concret activitatea desfășurată de intimată, ci a respins acțiunea în constatare, strict pe criteriul profilului unității din care acesta făcea parte și anume U.M. x - unitate specială de luptă antiteroristă.

În concret, intimatul a participat la supravegherea unor cetățeni care făceau comentarii dușmănoase la adresa conducerii superioare de partid și de stat, aveau manifestări dușmănoase și injurii la adresa secretarului general al partidului, manifestau dorința de a audia posturi de radio imperialiste; frecventau slujbele religioase ale cultului penticostal sau aveau relații cu cetățenii străini.

Aceste activități nu au legătură cu profilul unei unități de luptă antiteroristă, deoarece presupune imixtiunea în viața privată a unei persoane asupra căreia nu există indicii/ probe că ar urma să desfășoare acțiuni violente, de tip terorist.

Imixtiunea în viața privată și în consecință, încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului protejate de convenții/pactele internaționale în domeniu, nu sunt astfel justificate, astfel că ingerința se încadrează perfect în definiția lucrătorului de Securitate prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Supravegherea sau urmărirea unor persoane numai pentru simplul fapt că lucrau într-un domeniu strategic, precum și aflarea celor mai intime gânduri, conduce în mod cert la încălcarea dreptului la viață privată.

Mai departe, aceste informații erau prelucrate, iar persoanele deveneau subiectul unui dosar de urmărire pentru simplul fapt că nu erau de acord cu politica de stat sau aduceau critici secretarului general al partidului.

Întrucât motivele supravegherii, urmăririi nu aveau legătură cu lupta antiteroristă, conduce la concluzia îndeplinirii dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în ceea ce-l privește pe intimat.

În temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, se va admite acțiunea formulată și se va constata calitatea de lucrător a Securității al intimatului B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3401 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea și constată calitatea de lucrător al fostei Securități a pârâtului B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.