ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 13 ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel București,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâtul V.C.M.A., ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să se constate calitatea de lucrător de Securității, în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, prin cererea din 18 martie 2009 adresată Consiliului, numitul N.H.

a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond

informativ nr. X, efectuându-se, astfel, verificări în conformitate cu dispozițiile

art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

C.N.S.A.S. susține că,

potrivit notei de constatare din 15 noiembrie 2010 și înscrisurilor atașate la dosarul

cauzei, rezultă următoarele:

Pârâtul V.C.M.A. a avut

gradul de locotenent major în cadrul Serviciului 160, Securitatea Municipiului București

(1983, 1984, 1985, 1986 și 1987) și, în această calitate, în acțiunea informativă

deschisă asupra unei persoane care, „fiind trimis în interesul serviciului în Finlanda,

a încercat să treacă fraudulos granița în R.F. Germania” a dirijat o sursă de legătura

personală „de a semnala comentariile care le face privitor la situația sa”.

Ulterior, în aceeași calitate,

pârâtul a propus recrutarea aceleiași persoane în scopul încadrării informative

a unor colegi de serviciu „cunoscuți cu relații neoficiale în rândul cetățenilor

străini, cerere de emigrare, intenții de evaziune, rude stabilite ilegal în străinătate”.

În anul 1985, urmare a

faptului că persoana respectivă a încercat să treacă fraudulos granița dintre Finlanda

și R.F.G., pârâtul a propus avizarea negativă a solicitării acestuia de „a efectua

deplasarea în R.D. Germania”.

S-a concluzionat că, prin

activitățile desfășurate, pârâtul, în calitate de angajat al fostei Securități,

a îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă circulație prevăzut de

ar. 12 din același pact internațional, precum și dreptul la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat

cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Nota de constatare

însoțită de înscrisurile doveditoare ce au stat la baza emiterii acesteia.

Prin sentința civilă

nr. 6331 din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, reținând,

în esență, următoarele:

C.N.S.A.S. a fost sesizat

de către numitul N.H., pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (7)

din O.U.G. nr. 24/2008, să procedeze la verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond

informativ nr. X.

În cauză, verificările

au fost efectuate, la cererea numitului N.H., titular al dosarului X.

Din dosarul X, reclamantul

a depus, în copie, un raport privind pe N.H. din 27 octombrie 1986, întocmit lt.

maj. R.V. din cadrul Direcției a III-a a Departamentului Securității Statului. Acest

raport apare completat la data de 04 noiembrie 1986, de către lt. maj. V. (pârâtul

din cauza de față), care în urma investigațiilor făcute a stabilit că N.H. a fost

sportiv de polo la Clubul R., că a fost exclus din lot ca urmare a faptului că depusese

actele de plecare definitivă din țară și fusese căsătorit cu o persoană de cetățenie

străină (turcă).

În raport cu prevederile

art. 2 lit. a) din O.U.G nr. 24/2008, Curtea de apel a reținut că, pentru constatarea

calității de lucrător al Securității, nu este îndeplinită condiția referitoare la

desfășurarea de activități prin care să fi fost suprimate sau îngrădite drepturile

și libertățile fundamentale ale omului. În acest sens, prima instanță a reținut

că, din actele cauzei, nu rezultă că, prin nota de completare a raportului de mai

sus, pârâtul ar fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi

sau libertăți fundamentale ale numitului N.H., nota reprezentând, de fapt, o consemnare

a unor informații devenite publice prin însăși atitudinea persoanei care formulase

cerere de plecare definitivă din țară, adresată organelor competente, la data respectivă.

Este adevărat că, în nota

de constatare întocmită de organele de investigație din cadrul C.N.S.A.S., pârâtul

în calitate de ofițer al fostei Securități a desfășurat unele activități și în dosarul

nr. X avându-l ca titular pe C.I., însă această persoană nu a formulat cerere de

verificare, ci dimpotrivă a dat o declarație notarială expresă în sensul nesolicitării

verificării, astfel încât analizarea conținutului materialelor furnizate în dosarele

respective este de prisos.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant

arată că verificarea pârâtului a fost efectuată în temeiul art. 1 alin. (7) din

O.U.G. nr. 24/2008, în urma cererii formulate de N.H., care a studiat dosarul având

cota X, iar verificarea nu se poate limita la activitatea depusă de persoana verificată

în instrumentarea dosarului persoanei solicitante, întrucât vizează verificarea

întregii activități a persoanei, iar nu doar a caracterului unui anumit act.

Astfel fiind, C.N.S.A.S.

a constatat că, pe lângă participarea la instrumentarea dosarului petentului N.H.,

pârâtul a instrumentat mai multe cazuri, unul dintre acestea fiind dosarul privind

pe C.I., rezultând că, prin activitatea desfășurată, pârâtul a adoptat măsuri de

natură a încălca dreptul la viață privată, consacrat de art. 17 din Pactul Internațional

privind Drepturile Civile și Politice, și dreptul la liberă circulație.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs și în raport cu art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate

în continuare.

de drept

Obiectul sesizării formulate

de C.N.S.A.S. îl reprezintă cererea de constatare a calității de lucrător al Securității,

în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât V.C.M.A., în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Verificarea efectuată

de C.N.S.A.S. a fost efectuată în considerarea cererii formulată de N.H., înregistrată

la Consiliu în 18 martie 2009 și s-a finalizat prin nota de constatare din 17

noiembrie 2010.

Potrivit art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare: „Pentru

a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român,

cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală,

partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile

și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu

existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator

al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile

prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor

care ocupă următoarele demnități sau funcții:

a)

Președintele României;

b)

deputat sau senator în Parlamentul României, membru în Parlamentul European;

c)

membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar

general adjunct din Guvern și din ministere, director în minister și asimilați ai

acestor funcții, Comisar European;

d)

secretarii generali și secretarii generali adjuncți ai Camerelor Parlamentului,

directorii departamentelor celor două Camere, consilierii prezidențiali și de stat;

e)

prefecții, subprefecții, secretarii generali ai consiliilor județene, secretarul

general al Consiliului General al Municipiului București;

f)

directori în prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor

și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, organizate la nivel

local;

g)

primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al

Municipiului București, consilierii locali;

h)

directorul și adjuncții acestuia în cadrul Serviciului Român de Informații, Serviciului

de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază și Serviciului de Telecomunicații

Speciale, precum și șeful și adjunctul acestuia în cadrul structurilor județene

ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale;

h.1) candidații pentru

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității;

i)

personalul diplomatic și consular;

j)

Avocatul Poporului și adjuncții acestuia;

k)

membrii în Consiliul Național al Audiovizualului;

l)

judecătorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și

de la Curtea Constituțională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, inclusiv cei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție

și ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,

judecătorii, procurorii și prim-grefierii de la instanțele și parchetele civile

și militare;

m) personalul cu funcții

de conducere, cu excepția celui prevăzut la lit. c), din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative, precum și ceilalți ofițeri și subofițeri/agenți din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative;

n)

președintele, vicepreședinții și consilierii de conturi din cadrul Curții de Conturi;

persoanele cu funcții de conducere, la nivel național și județean, în Garda Financiară

și în organele vamale;

o)

președintele și președintele de secție la Consiliul Legislativ, membrii Consiliului

Legislativ, ai Consiliului Național de Integritate, președintele și vicepreședintele

Agenției Naționale de Integritate, persoanele cu funcții de conducere din Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului și din Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, președinții și membrii Consiliului Concurenței, ai Comisiei Naționale a

Valorilor Mobiliare, ai Institutului Național de Statistică și ai Agenției Naționale

de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

p)

membru în consiliile de administrație ale societăților publice de radio și de televiziune,

acționar, administrator, director, redactor-șef, redactor în serviciile publice

ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiștii politici și asimilații

acestora;

q)

guvernatorul Băncii Naționale a României, președinte, vicepreședinte de bancă și

membrii consiliului de administrație din sectorul bancar;

r)

membru, membru corespondent, membru de onoare sau secretar general al Academiei

Române ori, după caz, secretar al academiilor de ramură;

s)

rectorul, prorectorul, secretarul științific al senatului universitar, decanul,

prodecanul, secretarul științific de facultate și șefii de catedră din instituțiile

de învățământ superior de stat și private;

ș) inspector general sau

adjunct, inspector de specialitate al inspectoratului școlar județean, director

de liceu ori de grup școlar, precum și director în instituțiile de cultură, la nivel

național, județean, municipal și local;

t)

președinte, vicepreședinte, secretar general și ceilalți membri ai organelor de

conducere statutare ale partidelor politice, la nivel național, județean și local,

sau ai unei organizații neguvernamentale și asimilații acestor funcții;

ț) personalul militar

și civil cu funcții de conducere, cu excepția celui prevăzut la lit. c)), din Ministerul

Apărării și din statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei, conform nomenclatoarelor

de funcții, precum și comandanții de unități sau echivalente;

u)

ierarhii și șefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot

inclusiv, precum și asimilații lor de la parohiile din țară și din străinătate,

la cererea reprezentanților cultului religios de care aceștia aparțin;

v)

președinte, vicepreședinte și secretar general de organizații patronale și sindicale

reprezentative la nivel național și asimilații acestor funcții, precum și ceilalți

membri ai conducerilor executive respective;

w)

director al direcției de poștă și telecomunicații, șefi de serviciu de poștă și

de telecomunicații, șefi de centrală telefonică;

x)

persoanele cu funcție de conducere din direcțiile sanitare județene, din direcțiile

județene de sănătate publică și a municipiului București, din Colegiul Medicilor

din România, din casele de asigurări de sănătate, directorii de spitale, precum

și medicii psihiatri, anatomo-patologi și legiști;

y)

persoanele cu funcții de conducere, inclusiv membru al consiliului de administrație

în regii autonome, companii și societăți naționale, societăți comerciale având ca

obiect activități de interes public sau strategic, precum și membrii conducerii

fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv

fondatorii acestora;

z) persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria

Revoluției din decembrie 1989”.

Or, din actele și lucrările

dosarului nu rezultă că intimatul-pârât s-a aflat în situațiile și nu a deținut

una dintre funcțiile și calitățile enumerate de textul de lege citat.

De altfel, în cererea

de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată

a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, cu

modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, potrivit

art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care

rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații

la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați

în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Instanța de fond în mod

corect a reținut că, din interpretarea sistematică și teleologică a textului legal

citat mai sus, rezultă că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din

O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri

ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică

a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor

structuri ale Securității.

Totodată, din interpretarea

acelorași dispoziții, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare

a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii

care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat

cererea.

Aceeași concluzie rezultă

și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare

și funcționare al C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Colegiul Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, potrivit cărora „petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului,

poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații

la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului”.

Deci, cu alte cuvinte,

mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de intimatul-pârât în perioada

când a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități îndeplinește condițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond în mod corect a verificat

dacă pârâtul a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei care

a formulat cererea de verificare.

Or, în cauză se constată

că intimatul-pârât V.C.M.A. a fost verificat în considerarea cererii formulate de

petentul N.H., dar, din cuprinsul notei de constatare rezultă că acțiunea în constatarea

calității de lucrător al Securității a fost formulată de C.N.S.A.S. având în vedere

activitatea desfășurată de pârât în dosarele altei persoane (dosarele privind pe

C.I.), care nu numai că nu a formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1

alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, ci a dat declarație notarială prin care

a arătat că prin activitatea desfășurată de pârât nu i-au fost încălcate drepturile

prevăzute de lege.

În ceea ce privește raportul

din dosarul X privind pe N.H. din 27 octombrie 1986, în cuprinsul căruia pârâtul

a făcut completări la data de 04 noiembrie 1986, Curtea de apel cu just temei a

reținut că nu este îndeplinită cerințe prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G

nr. 24/2008, întrucât activitatea pârâtului nu a condus la suprimarea sau îngrădirea

drepturilor sau libertăților fundamentale ale petentului N.H., activitatea în discuție

rezumându-se la consemnarea unor informații devenite publice prin însăși atitudinea

persoanei care formulase cerere de plecare definitivă din țară, adresată organelor

competente, la data respectivă.

Susținerile recurentului

referitoare la faptul că cererea adresată de o persoană învestește C.N.S.A.S. cu

efectuarea de verificări cu privire la întreaga activitate a persoanei verificate,

iar nu numai cu privire la activitatea desfășurată în dosarul petentului, nu pot

fi primite față de aspectele reliefate anterior ce decurg din interpretarea dispozițiilor

O.U.G. nr. 24/2008.

La pronunțarea prezentei

decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară reprezentată, cu

titlu de exemplu, de deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011, nr. 2562 din 5 mai 2011,

nr. 3253 din 03 iunie 2011, nr. 5359 din 11 noiembrie 2011 și nr. 2433 din 17 mai

2012.

instanței de recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 6331 din 01 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2013.