ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul V.C.M.A., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate calitatea de lucrător de Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin cererea din 18 martie 2009 adresată Consiliului, numitul N.H. a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. X, efectuându-se, astfel, verificări în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G.

nr. 24/2008. C.N.S.A.S. susține că, potrivit notei de constatare din 15 noiembrie 2010 și înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, rezultă următoarele: Pârâtul V.C.M.A. a avut gradul de locotenent major în cadrul Serviciului 160, Securitatea Municipiului București (1983, 1984, 1985, 1986 și 1987) și, în această calitate, în acțiunea informativă deschisă asupra unei persoane care, „fiind trimis în interesul serviciului în Finlanda, a încercat să treacă fraudulos granița în R.F. Germania” a dirijat o sursă de legătura personală „de a semnala comentariile care le face privitor la situația sa”. Ulterior, în aceeași calitate, pârâtul a propus recrutarea aceleiași persoane în scopul încadrării informative a unor colegi de serviciu „cunoscuți cu relații neoficiale în rândul cetățenilor străini, cerere de emigrare, intenții de evaziune, rude stabilite ilegal în străinătate”.

În anul 1985, urmare a faptului că persoana respectivă a încercat să treacă fraudulos granița dintre Finlanda și R.F.G., pârâtul a propus avizarea negativă a solicitării acestuia de „a efectua deplasarea în R.D. Germania”. S-a concluzionat că, prin activitățile desfășurate, pârâtul, în calitate de angajat al fostei Securități, a îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă circulație prevăzut de ar. 12 din același pact internațional, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Nota de constatare însoțită de înscrisurile doveditoare ce au stat la baza emiterii acesteia. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 6331 din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, reținând, în esență, următoarele: C.N.S.A.S. a fost sesizat de către numitul N.H., pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, să procedeze la verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. X. În cauză, verificările au fost efectuate, la cererea numitului N.H., titular al dosarului X. Din dosarul X, reclamantul a depus, în copie, un raport privind pe N.H.

din 27 octombrie 1986, întocmit lt. maj. R.V. din cadrul Direcției a III-a a Departamentului Securității Statului. Acest raport apare completat la data de 04 noiembrie 1986, de către lt. maj. V. (pârâtul din cauza de față), care în urma investigațiilor făcute a stabilit că N.H. a fost sportiv de polo la Clubul R., că a fost exclus din lot ca urmare a faptului că depusese actele de plecare definitivă din țară și fusese căsătorit cu o persoană de cetățenie străină (turcă). În raport cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G nr. 24/2008, Curtea de apel a reținut că, pentru constatarea calității de lucrător al Securității, nu este îndeplinită condiția referitoare la desfășurarea de activități prin care să fi fost suprimate sau îngrădite drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

În acest sens, prima instanță a reținut că, din actele cauzei, nu rezultă că, prin nota de completare a raportului de mai sus, pârâtul ar fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale numitului N.H., nota reprezentând, de fapt, o consemnare a unor informații devenite publice prin însăși atitudinea persoanei care formulase cerere de plecare definitivă din țară, adresată organelor competente, la data respectivă. Este adevărat că, în nota de constatare întocmită de organele de investigație din cadrul C.N.S.A.S., pârâtul în calitate de ofițer al fostei Securități a desfășurat unele activități și în dosarul nr. X avându-l ca titular pe C.I., însă această persoană nu a formulat cerere de verificare, ci dimpotrivă a dat o declarație notarială expresă în sensul nesolicitării verificării, astfel încât analizarea conținutului materialelor furnizate în dosarele respective este de prisos.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În esență, recurentul-reclamant arată că verificarea pârâtului a fost efectuată în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în urma cererii formulate de N.H., care a studiat dosarul având cota X, iar verificarea nu se poate limita la activitatea depusă de persoana verificată în instrumentarea dosarului persoanei solicitante, întrucât vizează verificarea întregii activități a persoanei, iar nu doar a caracterului unui anumit act. Astfel fiind, C.N.S.A.S.

a constatat că, pe lângă participarea la instrumentarea dosarului petentului N.H., pârâtul a instrumentat mai multe cazuri, unul dintre acestea fiind dosarul privind pe C.I., rezultând că, prin activitatea desfășurată, pârâtul a adoptat măsuri de natură a încălca dreptul la viață privată, consacrat de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, și dreptul la liberă circulație. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs și în raport cu art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept Obiectul sesizării formulate de C.N.S.A.S.

îl reprezintă cererea de constatare a calității de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât V.C.M.A., în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Verificarea efectuată de C.N.S.A.S. a fost efectuată în considerarea cererii formulată de N.H., înregistrată la Consiliu în 18 martie 2009 și s-a finalizat prin nota de constatare din 17 noiembrie 2010. Potrivit art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare: „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: a) Președintele României; b) deputat sau senator în Parlamentul României, membru în Parlamentul European; c) membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar general adjunct din Guvern și din ministere, director în minister și asimilați ai acestor funcții, Comisar European; d) secretarii generali și secretarii generali adjuncți ai Camerelor Parlamentului, directorii departamentelor celor două Camere, consilierii prezidențiali și de stat; e) prefecții, subprefecții, secretarii generali ai consiliilor județene, secretarul general al Consiliului General al Municipiului București; f) directori în prefectură,

conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, organizate la nivel local; g) primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului București, consilierii locali; h) directorul și adjuncții acestuia în cadrul Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază și Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și șeful și adjunctul acestuia în cadrul structurilor județene ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale; h.1) candidații pentru Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității; i) personalul diplomatic și consular; j) Avocatul Poporului și adjuncții acestuia; k) membrii în Consiliul Național al Audiovizualului; l) judecătorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv cei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, judecătorii, procurorii și prim-grefierii de la instanțele și parchetele civile și militare; m) personalul cu funcții de conducere, cu excepția celui prevăzut la lit. c),

din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și ceilalți ofițeri și subofițeri/agenți din Ministerul Internelor și Reformei Administrative; n) președintele, vicepreședinții și consilierii de conturi din cadrul Curții de Conturi; persoanele cu funcții de conducere, la nivel național și județean, în Garda Financiară și în organele vamale; o) președintele și președintele de secție la Consiliul Legislativ, membrii Consiliului Legislativ, ai Consiliului Național de Integritate, președintele și vicepreședintele Agenției Naționale de Integritate, persoanele cu funcții de conducere din Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și din Agenția Națională a Funcționarilor Publici, președinții și membrii Consiliului Concurenței, ai Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, ai Institutului Național de Statistică și ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară; p) membru în consiliile de administrație ale societăților publice de radio și de televiziune, acționar, administrator, director, redactor-șef, redactor în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiștii politici și asimilații acestora; q) guvernatorul Băncii Naționale a României, președinte, vicepreședinte de bancă și membrii consiliului de administrație din sectorul bancar; r) membru, membru corespondent,

membru de onoare sau secretar general al Academiei Române ori, după caz, secretar al academiilor de ramură; s) rectorul, prorectorul, secretarul științific al senatului universitar, decanul, prodecanul, secretarul științific de facultate și șefii de catedră din instituțiile de învățământ superior de stat și private; ș) inspector general sau adjunct, inspector de specialitate al inspectoratului școlar județean, director de liceu ori de grup școlar, precum și director în instituțiile de cultură, la nivel național, județean, municipal și local; t) președinte, vicepreședinte, secretar general și ceilalți membri ai organelor de conducere statutare ale partidelor politice, la nivel național, județean și local, sau ai unei organizații neguvernamentale și asimilații acestor funcții; ț) personalul militar și civil cu funcții de conducere, cu excepția celui prevăzut la lit. c)), din Ministerul Apărării și din statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei, conform nomenclatoarelor de funcții, precum și comandanții de unități sau echivalente; u) ierarhii și șefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum și asimilații lor de la parohiile din țară și din străinătate, la cererea reprezentanților cultului religios de care aceștia aparțin; v) președinte,

vicepreședinte și secretar general de organizații patronale și sindicale reprezentative la nivel național și asimilații acestor funcții, precum și ceilalți membri ai conducerilor executive respective; w) director al direcției de poștă și telecomunicații, șefi de serviciu de poștă și de telecomunicații, șefi de centrală telefonică; x) persoanele cu funcție de conducere din direcțiile sanitare județene, din direcțiile județene de sănătate publică și a municipiului București, din Colegiul Medicilor din România, din casele de asigurări de sănătate, directorii de spitale, precum și medicii psihiatri, anatomo-patologi și legiști; y) persoanele cu funcții de conducere, inclusiv membru al consiliului de administrație în regii autonome, companii și societăți naționale, societăți comerciale având ca obiect activități de interes public sau strategic, precum și membrii conducerii fundațiilor, asociațiilor și filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora; z) persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989”.

Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că intimatul-pârât s-a aflat în situațiile și nu a deținut una dintre funcțiile și calitățile enumerate de textul de lege citat. De altfel, în cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Instanța de fond în mod corect a reținut că, din interpretarea sistematică și teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității. Totodată, din interpretarea acelorași dispoziții, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea.

Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, potrivit cărora „petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”. Deci, cu alte cuvinte, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfășurată de intimatul-pârât în perioada când a deținut funcția de ofițer în structurile fostei Securități îndeplinește condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, instanța de fond în mod corect a verificat dacă pârâtul a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare. Or, în cauză se constată că intimatul-pârât V.C.M.A. a fost verificat în considerarea cererii formulate de petentul N.H., dar, din cuprinsul notei de constatare rezultă că acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității a fost formulată de C.N.S.A.S. având în vedere activitatea desfășurată de pârât în dosarele altei persoane (dosarele privind pe C.I.), care nu numai că nu a formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, ci a dat declarație notarială prin care a arătat că prin activitatea desfășurată de pârât nu i-au fost încălcate drepturile prevăzute de lege.

În ceea ce privește raportul din dosarul X privind pe N.H. din 27 octombrie 1986, în cuprinsul căruia pârâtul a făcut completări la data de 04 noiembrie 1986, Curtea de apel cu just temei a reținut că nu este îndeplinită cerințe prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G nr. 24/2008, întrucât activitatea pârâtului nu a condus la suprimarea sau îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale ale petentului N.H., activitatea în discuție rezumându-se la consemnarea unor informații devenite publice prin însăși atitudinea persoanei care formulase cerere de plecare definitivă din țară, adresată organelor competente, la data respectivă. Susținerile recurentului referitoare la faptul că cererea adresată de o persoană învestește C.N.S.A.S.

cu efectuarea de verificări cu privire la întreaga activitate a persoanei verificate, iar nu numai cu privire la activitatea desfășurată în dosarul petentului, nu pot fi primite față de aspectele reliefate anterior ce decurg din interpretarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008. La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011, nr. 2562 din 5 mai 2011, nr. 3253 din 03 iunie 2011, nr. 5359 din 11 noiembrie 2011 și nr. 2433 din 17 mai 2012. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 6331 din 01 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2013.