ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 295/2015

Decizia nr. 295/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 septembrie 2013, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de A. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de B. și excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de A. și respectiv a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de C., excepții invocate de reclamanta D.

Relativ la excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de E. și Ordinul nr. 77/2009 emis de F. s-a învederat că potrivit art. 16 din O.G. nr. 6/2007 sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare de până la 10% din salariul de bază se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.

Același text de lege a prevăzut în alin. (2) și (3) că stabilirea categoriilor de funcționari publici, a cuantumului și condițiilor de acordare a acestui spor se realizează prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal din bugetul aprobat, iar stabilirea locurilor de muncă pentru care se acordă sporul respectiv se efectuează pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

La data de 30 aprilie 2009, secund-pârâta a emis Ordinul nr. 77 prin care a dispus că începând cu data de 15 aprilie 2009, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare pentru salariații din subordine să fie diminuat la 1% din salariul de bază, iar în baza acestui ordin, angajatorul a emis decizii prin care a dispus diminuarea sporului pentru salariați la 1% din salariul de bază.

La baza Ordinului nr. 77 din 15 aprilie 3009 emis de secund-pârâtă a stat Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de prim-pârât, fapt ce rezultă din preambulul ordinului.

S-a mai precizat că, în toată perioada începând din noiembrie 2008 și până în prezent salariații și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă. Aceste condiții de muncă au fost expertizate în 2008, iar din Buletinul de expertizare anexat rezultă că salariații sunt îndreptățiți să încaseze spor pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă.

S-a susținut faptul că dispozițiile art. 1 pct. 3 din cele două Ordine în litigiu prin care s-a dispus diminuarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare sunt nelegale întrucât diminuarea sporului a fost dispus discreționar și abuziv, în lipsa unei justificări obiective și a unor criterii clar determinate în raport de natura funcției publice ocupate și de condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea fiecare salariat, cu precizarea că toți salariații au ocupat aceleași funcții și au lucrat în aceleași condiții concrete de muncă până în prezent.

F. și A. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de obiect.

Prin sentința nr. 309 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâți, a respins ca nefondate, excepțiile de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c), d), și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobat prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de A. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de B., a dispozițiilor art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de A. și respectiv art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77 din 30 aprilie 2009 emis de C. invocate de către reclamanta D.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității, în opinia instanței, este neîntemeiată, întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 11 februarie 2012, dată la care nu era în vigoare textul de lege invocat de pârâtă, iar potrivit art. 24 C. proc. civ. „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

Excepția lipsei de obiect, de asemenea s-a reținut că nu este întemeiată, întrucât deși O.G. nr. 6/2007 a fost abrogată, excepția de nelegalitate a fost invocată cu privire la o perioadă în care aceasta a fost în vigoare, perioadă din care decurg drepturile invocate de reclamant.

Relativ la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 42/77/2011 emis de E. și B., instanța a constatat că nu este întemeiată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441/30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevedea la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.U.G. nr. 92/2003 și O.U.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula corectă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

A concluzionat instanța referitor la conținutul acestor norme, că acesta este conform prevederilor legii.

Astfel cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/ salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) și (2)).

De asemenea, s-a mai reținut că normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. c) situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la lit. d) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 201 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

Referitor la excepția de nelegalitate a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 605/2009 emis de A. și a art. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 77/2009 emis de C., Curtea a constatat de asemenea că nu este întemeiată.

Curtea a reținut că deși cu privire la Ordinul nr. 77/2009 emis de C. s-a indicat alin. (1) pct. 3, în realitate e vorba de pct. 4 întrucât acesta reglementează sporul pentru condiții vătămătoare.

Curtea a reținut că potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007, sporul e de „până la 10%” iar cuantumul concret se stabilește prin actul administrativ, al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal precizate în bugetul aprobat (alin. (2) art. 16).

Așadar ordinele contestate au fost emise cu respectarea acestor texte de lege, cuantumul fiind stabilit în marja de până la 10%.

Împotriva sentinței a declarat recurs D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în recursul formulat se susține că nelegalitatea dispozițiilor art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 emis de A. și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 emis de B. constă în aceea că ele contravin dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, acest din urmă act normativ având o forță legislativă superioară în temeiul dispozițiilor art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.

Pe fondul cauzei, excepția de nelegalitate a fost în mod corect respinsă, prevederile art. 2 lit. a), b), c), d) și e) din ordinul contestat nefiind contrare dispozițiilor legii în executarea cărora au fost emise, nr. 285/2010.

În speță, excepția de nelegalitate a fost invocată pentru mențiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, susținându-se că această prevedere modifică dispozițiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.U.G. nr. 92/2003 și O.U.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Conținutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod corect că dispozițiile art. 2 privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit. a), b), c), d) și e) - nu contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) și (2)).

De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).

Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la lit. d) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D. împotriva sentinței nr. 309 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios și administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.