ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2510/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2510/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Analizând
actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
nr. 204 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă,
s-au respins excepțiile tardivității, lipsei de interes, nulității și
inadmisibilității cererii de revizuire invocate de intimata SC T.P. SA Târgu -
Jiu. S-a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta SC B.T.T. SA în
contradictoriu cu intimata SC T.P. SA și a fost schimbată sentința civilă nr.
502 din 26 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul ca s-a
respins cererea reclamantei SC T.P. SA Târgu-Jiu în contradictoriu cu pârâta SC
B.T.T. SA București - fostul B.T.T. SA.
În
motivare, pe excepția tardivității cererii de revizuire, s-a reținut că
termenul de o lună începe să curgă de la data la care partea a luat la
cunoștință de hotărârea instanței penale care a declarat fals înscrisul. Or,
partea a luat cunoștință de hotărâre la data comunicării ei, respectiv 3 iulie
2014, când i s-a comunicat adresa înregistrată sub nr. 2193, adresă emisă de
Judecătoria Sectorul 1 - Biroul de Executări penale. întrucât termenele se
calculează conform art. 101 C. proc. civ., iar data de 3 august 2014 a căzut
într-o zi de duminică, rezultă că termenul s-a împlinit la sfârșitul zilei de 4
august 2014, zi lucrătoare, cererea de revizuire fiind depusă în termen.
Referitor
la excepția lipsei de interes, s-a dispus respingerea acesteia ca ne fondată,
având în vedere că tranzacția a avut la bază o cauză ilicită, iar revizuenta
urmărește reîntregirea patrimoniului său afectat prin acte și fapte ilicite.
În
ceea ce privește excepția nulității cererii de revizuire, s-a constatat că
lipsa semnăturii a fost complinită în condițiile art. 133 C. proc. civ., iar
excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, deoarece s-a reținut că
inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de fals
și uz de fals.
Pe
fondul cauzei, s-a constatat că art. 2 din Decizia Consiliului de Administrație
al SC BTT SA nr. 11 din 4 mai 1999, art. 6 din Decizia Comitetului de Direcție
nr. 14 din 30 iulie 1999, art. 11 din Hotărârea A.G.A. din 5 august 1999 și
contractele de asociere în participațiune încheiate de SC BTT SA cu diferite
societăți, printre care și SC T.P. SA, respectiv Contractul de asociere în
participațiune nr. 144 din 18 august 1999, inclusiv anexele și actele
adiționale aferente au fost anulate prin sentința penală nr. 2076/2006 a
Judecătoriei Sectorul 1 București, inculpatul - angajat al revizuentei - fiind
condamnat definitiv pentru infracțiuni de fals și uz de fals, activitatea sa
infracțională extinzându-se și asupra înscrisurilor care au fost determinante
pentru pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, aceste acte
impunându-se a fi anulate de instanță tocmai pentru că ele au fost obținute ca
urmare a infracțiunilor comise.
Curtea
de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 295 din 28 aprilie
2015, a respins ca nefondat apelul declarat de SC T.P. SA.
Pentru
a pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, referitor la excepția
tardivității formulării cererii de revizuire că instanța de fond în mod corect
a respins-o, hotărârea penală fiind comunicată revizuentei la data de 3 iulie
2014, iar ultima zi a termenului de o luna se socotește a fi 4 august 2014,
termenul de o lună fiind respectat.
În
ce privește soluționarea excepției lipsei de interes a revizuentei și
nemotivarea acesteia, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a reținut
interesul revizuentei de reîntregire a patrimoniului, fiind expus raționamentul
logico-juridic ce a condus spre soluția pronunțată.
Pe
fondul cauzei, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de asociere în
participațiune de către instanța penală, s-a apreciat că acestea sunt practic
inexistente de la data întocmirii, neputând produce efecte juridice, această
situație reprezentând un motiv suficient de admisibilitate a cererii de
revizuire și de admitere a acesteia.
Împotriva
acestei decizii, SC T.P. SA a formulat recurs, solicitând admiterea recursului,
modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și în
principal, respingerea cererii de revizuire prin admiterea excepțiilor
tardivității și cea a lipsei de interes, iar în subsidiar, respingerea cererii
de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate
prevăzute de art. 322 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., iar, pe fond,
respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, invocând motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.
În
argumentarea acestora, recurenta a învederat că punctul de plecare al
termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. trebuia
stabilit de instanțe prin aplicarea dispozițiilor imperative privind procedura
de judecată în apel ale art. 353 alin. (2) și (7) C. proc. pen., la care fac
trimitere dispozițiile art. 420 alin. (1) și (1
1
) C. proc. pen., a
dispozițiilor art. 550 și 551 C. proc. pen. și a art. 109 alin. (2) și (5) din
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, situație în
care termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. s-a
împlinit la data de 27 iulie 2014, anterior datei de 4 august 2014, când a fost
depusă la poștă cererea de revizuire, ce atrage admiterea excepției de
tardivitate și respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată.
Referitor
la excepția lipsei de interes, a arătat că se impune admiterea acesteia și
respingerea cererii de revizuire ca lipsită de interes, având în vedere că
existența interesului și a caracterului legitim a revizuentei a fost acceptată
de instanțe cu încălcarea principiilor nemo auditor propriam turpitudinem allegans
și autorității de lucru judecat.
Totodată,
soluția de admitere a cererii de revizuire a fost pronunțată prin interpretarea
și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ.
și cele ale art. 12 din Legea nr. 133/1999, întrucât contractul de asociere în
participațiune din 18 august 1999 nu a fost declarat fals ca obiect material al
infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., ci desființat în baza art. 280 alin.
(2) C. proc. pen., iar admiterea acțiunii de obligare la încheierea
contractului de vânzare - cumpărare s-a întemeiat pe alte înscrisuri
concludente în sensul art. 12 din Legea nr. 133/1999, care nu au format
obiectul procesului penal.
De
asemenea, instanța de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra unor mijloace
de apărare și asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii, deoarece îndreptățeau solicitarea SC T.P. SA formulată la
data de 16 octombrie 2000 de obligare a pârâtei SC B.T.T. SA la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru activul complex
hotelier Brâncuși, Agenția B.T.T. Gorj și în temeiul art. 12 lit. c) și d) din
Legea nr. 133/1999.
Analizând
recursul în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile
invocate, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge,
pentru următoarele considerente:
Motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute
sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).
Pentru
examinarea acestui motiv trebuie reținut că prin dispozițiile art. 105 alin. (2)
C. proc. civ., la care face trimitere motivul de nelegalitate mai sus enunțat,
se are în vedere reglementarea de drept comun a nulităților procedurale cu
ipotezele sale, respectiv (1) actele de procedură să fie îndeplinite cu
neobservarea formelor legale și (2) să se fi pricinuit părții o vătămare care
să nu poată fi înlăturată decât prin anularea lor. Aceleași dispoziții prevăd
că vătămarea se presupune până la dovada contrarie în cazul nulităților
prevăzute expres de lege.
Din
expunerea motivelor de recurs rezultă cu evidență că nu s-au adus argumente în
sensul cerut de textele legale enunțate, ceea ce echivalează cu o nemotivare,
astfel încât, din acest punct de vedere, se va reține că Înalta Curte nu se
poate substitui recurentei pentru a iniția eventuale ipoteze de analiză.
În
concluzie, în lipsa unei motivări corespunzătoare se va reține că acesta a fost
indicat „de formă", nefiind respectată condiția legală a „dezvoltării
motivelor
”
prevăzută de art. 302
1
lit. c) C.
proc. civ.
Motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci
când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prin
prisma acestui motiv de recurs, recurenta critică greșita soluționare a
excepțiilor tardivității cererii de revizuire și cea a lipsei de interes,
invocând, totodată, și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a
II-a C. proc. civ. și art. 12 din Legea nr. 133/1999. Criticile nu pot fi
reținute.
Referitor
la modul de soluționare a excepției tardivității cererii de revizuire, se
constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a prevederilor art.
324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., apreciind în mod just soluția de respingere
a excepției tardivității de către instanța de fond.
Astfel,
instanța de apel în adoptarea soluției, s-a raportat la înscrisurile de la
dosar și la normele legale procedurale, reținând ca cererea de revizuire
respectă termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ.
Argumentele
recurentei cu privire la incidența normelor procedurale penale, prin care se
tinde la reținerea unei alte date, ca moment de la care începe să curgă
termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 4 C. proc. civ. nu pot 11
primite, întrucât acțiunile civile se desfășoară sub incidența dispozițiilor
Codului de procedură civilă, fără ca prevederile Codului de procedură penală să
fie aplicabile, față de particularitățile procesului penal ce diferă de modul
soluționare a acțiunii civile, iar dispozițiile celor două coduri nu pot fi
complementare.
De
altfel, căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt
reglementate prin norme de ordine publică, astfel că nici părțile și nici
instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele
prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în
care acestea se calculează.
Nu
pot fi primite nici criticile vizând modul de soluționare a excepției lipsei de
interes a revizuentei SC BTT SA, întrucât instanța de apel a tăcut o judicioasă
analiză a acesteia, reținând ca fiind corectă soluția de respingere având în
vedere interesul revizuentei de reîntregire a patrimoniului său, cât și faptul
că litigiile ulterioare hotărârii penale dintre părțile litigante nu afectează
dreptul revizuentei de a solicita retractarea Sentinței civile nr. 502 din 26
octombrie 2000 a Tribunalului Gorj.
Pe
de altă parte, se observă că sub pretextul încălcării unor principii recurenta
își exprimă nemulțumirea sub aspectul soluției date excepției lipsei de interes
a revizuentei, însă fără a face dezvoltare concretă sub acest aspect.
Pe
fondul cererii de revizuire, se constată că instanța de apel a tăcut o
interpretare și aplicare corectă a prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ.,
constatând îndeplinite cerințele textului de lege evocat, hotărârea penală nr.
2076/2006 a Judecătoriei Sectorul 1 București, ce a stat la baza cererii de
revizuire, producându-și efectele și asupra contractului de asociere în
participațiune nr. 144 din 18 august 1999, în sensul anulării acestuia.
În
acest context, sentința nr. 502 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Gorj a
fost schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii, ca urmare a constatării
nulității absolute a contractului de asociere în participațiune mai sus evocat,
act juridic determinant în adoptarea soluției de obligare a SC BTT SA la
vânzarea imobilelor către SC T.P. SA datorită îndeplinirii condițiilor art. 12
din Legea nr. 133/1999.
Criticile
vizând interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 12 din Legea nr.
133/1999 și nepronunțarea asupra probatoriului care ar fi condus la întrunirea
cerințelor textului de lege evocat, exced prezentei cauze întrucât instanța de
apel s-a pronunțat doar asupra dispozițiilor legale în materia revizuirii, nu
și asupra fondului litigiului, dezbaterile limitându-se doar la admisibilitatea
revizuirii și la motivele pe care s-a întemeiat.
Față
de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul
declarat de SC T.P. SA, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În
baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta SC T.P. SA va fi obligată
la plata sumei de 1.492,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către
intimata SC B.T.T. SA.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.P. SA împotriva deciziei nr.
295 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Obligă
recurenta reclamantă SC T.P. SA la plata sumei de 1492,65 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată către intimatul pârât SC B.T.T. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2015.