ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2510/2015

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 204 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, s-au respins excepțiile tardivității, lipsei de interes, nulității și inadmisibilității cererii de revizuire invocate de intimata SC T.P. SA Târgu - Jiu. S-a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta SC B.T.T. SA în contradictoriu cu intimata SC T.P. SA și a fost schimbată sentința civilă nr. 502 din 26 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul ca s-a respins cererea reclamantei SC T.P. SA Târgu-Jiu în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA București - fostul B.T.T. SA. În motivare, pe excepția tardivității cererii de revizuire, s-a reținut că termenul de o lună începe să curgă de la data la care partea a luat la cunoștință de hotărârea instanței penale care a declarat fals înscrisul.

Or, partea a luat cunoștință de hotărâre la data comunicării ei, respectiv 3 iulie 2014, când i s-a comunicat adresa înregistrată sub nr. 2193, adresă emisă de Judecătoria Sectorul 1 - Biroul de Executări penale. întrucât termenele se calculează conform art. 101 C. proc. civ., iar data de 3 august 2014 a căzut într-o zi de duminică, rezultă că termenul s-a împlinit la sfârșitul zilei de 4 august 2014, zi lucrătoare, cererea de revizuire fiind depusă în termen. Referitor la excepția lipsei de interes, s-a dispus respingerea acesteia ca ne fondată, având în vedere că tranzacția a avut la bază o cauză ilicită, iar revizuenta urmărește reîntregirea patrimoniului său afectat prin acte și fapte ilicite.

În ceea ce privește excepția nulității cererii de revizuire, s-a constatat că lipsa semnăturii a fost complinită în condițiile art. 133 C. proc. civ., iar excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, deoarece s-a reținut că inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals. Pe fondul cauzei, s-a constatat că art. 2 din Decizia Consiliului de Administrație al SC BTT SA nr. 11 din 4 mai 1999, art. 6 din Decizia Comitetului de Direcție nr. 14 din 30 iulie 1999, art. 11 din Hotărârea A.G.A. din 5 august 1999 și contractele de asociere în participațiune încheiate de SC BTT SA cu diferite societăți, printre care și SC T.P.

SA, respectiv Contractul de asociere în participațiune nr. 144 din 18 august 1999, inclusiv anexele și actele adiționale aferente au fost anulate prin sentința penală nr. 2076/2006 a Judecătoriei Sectorul 1 București, inculpatul - angajat al revizuentei - fiind condamnat definitiv pentru infracțiuni de fals și uz de fals, activitatea sa infracțională extinzându-se și asupra înscrisurilor care au fost determinante pentru pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, aceste acte impunându-se a fi anulate de instanță tocmai pentru că ele au fost obținute ca urmare a infracțiunilor comise. Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 295 din 28 aprilie 2015, a respins ca nefondat apelul declarat de SC T.P.

SA. Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, referitor la excepția tardivității formulării cererii de revizuire că instanța de fond în mod corect a respins-o, hotărârea penală fiind comunicată revizuentei la data de 3 iulie 2014, iar ultima zi a termenului de o luna se socotește a fi 4 august 2014, termenul de o lună fiind respectat. În ce privește soluționarea excepției lipsei de interes a revizuentei și nemotivarea acesteia, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a reținut interesul revizuentei de reîntregire a patrimoniului, fiind expus raționamentul logico-juridic ce a condus spre soluția pronunțată.

Pe fondul cauzei, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de asociere în participațiune de către instanța penală, s-a apreciat că acestea sunt practic inexistente de la data întocmirii, neputând produce efecte juridice, această situație reprezentând un motiv suficient de admisibilitate a cererii de revizuire și de admitere a acesteia. Împotriva acestei decizii, SC T.P. SA a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și în principal, respingerea cererii de revizuire prin admiterea excepțiilor tardivității și cea a lipsei de interes, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (4) teza a II-a C. proc.

civ., iar, pe fond, respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. În argumentarea acestora, recurenta a învederat că punctul de plecare al termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. trebuia stabilit de instanțe prin aplicarea dispozițiilor imperative privind procedura de judecată în apel ale art. 353 alin. (2) și (7) C. proc. pen., la care fac trimitere dispozițiile art. 420 alin. (1) și (1 1 ) C. proc. pen., a dispozițiilor art. 550 și 551 C. proc. pen. și a art. 109 alin. (2) și (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, situație în care termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc.

civ. s-a împlinit la data de 27 iulie 2014, anterior datei de 4 august 2014, când a fost depusă la poștă cererea de revizuire, ce atrage admiterea excepției de tardivitate și respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată. Referitor la excepția lipsei de interes, a arătat că se impune admiterea acesteia și respingerea cererii de revizuire ca lipsită de interes, având în vedere că existența interesului și a caracterului legitim a revizuentei a fost acceptată de instanțe cu încălcarea principiilor nemo auditor propriam turpitudinem allegans și autorității de lucru judecat. Totodată, soluția de admitere a cererii de revizuire a fost pronunțată prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc.

civ. și cele ale art. 12 din Legea nr. 133/1999, întrucât contractul de asociere în participațiune din 18 august 1999 nu a fost declarat fals ca obiect material al infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., ci desființat în baza art. 280 alin. (2) C. proc. pen., iar admiterea acțiunii de obligare la încheierea contractului de vânzare - cumpărare s-a întemeiat pe alte înscrisuri concludente în sensul art. 12 din Legea nr. 133/1999, care nu au format obiectul procesului penal. De asemenea, instanța de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra unor mijloace de apărare și asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, deoarece îndreptățeau solicitarea SC T.P.

SA formulată la data de 16 octombrie 2000 de obligare a pârâtei SC B.T.T. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru activul complex hotelier Brâncuși, Agenția B.T.T. Gorj și în temeiul art. 12 lit. c) și d) din Legea nr. 133/1999. Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile invocate, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2). Pentru examinarea acestui motiv trebuie reținut că prin dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., la care face trimitere motivul de nelegalitate mai sus enunțat, se are în vedere reglementarea de drept comun a nulităților procedurale cu ipotezele sale, respectiv (1) actele de procedură să fie îndeplinite cu neobservarea formelor legale și (2) să se fi pricinuit părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea lor. Aceleași dispoziții prevăd că vătămarea se presupune până la dovada contrarie în cazul nulităților prevăzute expres de lege. Din expunerea motivelor de recurs rezultă cu evidență că nu s-au adus argumente în sensul cerut de textele legale enunțate, ceea ce echivalează cu o nemotivare, astfel încât, din acest punct de vedere, se va reține că Înalta Curte nu se poate substitui recurentei pentru a iniția eventuale ipoteze de analiză.

În concluzie, în lipsa unei motivări corespunzătoare se va reține că acesta a fost indicat „de formă", nefiind respectată condiția legală a „dezvoltării motivelor ” prevăzută de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Prin prisma acestui motiv de recurs, recurenta critică greșita soluționare a excepțiilor tardivității cererii de revizuire și cea a lipsei de interes, invocând, totodată, și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. și art. 12 din Legea nr. 133/1999. Criticile nu pot fi reținute.

Referitor la modul de soluționare a excepției tardivității cererii de revizuire, se constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., apreciind în mod just soluția de respingere a excepției tardivității de către instanța de fond. Astfel, instanța de apel în adoptarea soluției, s-a raportat la înscrisurile de la dosar și la normele legale procedurale, reținând ca cererea de revizuire respectă termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ. Argumentele recurentei cu privire la incidența normelor procedurale penale, prin care se tinde la reținerea unei alte date, ca moment de la care începe să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 4 C. proc.

civ. nu pot 11 primite, întrucât acțiunile civile se desfășoară sub incidența dispozițiilor Codului de procedură civilă, fără ca prevederile Codului de procedură penală să fie aplicabile, față de particularitățile procesului penal ce diferă de modul soluționare a acțiunii civile, iar dispozițiile celor două coduri nu pot fi complementare. De altfel, căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, astfel că nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Nu pot fi primite nici criticile vizând modul de soluționare a excepției lipsei de interes a revizuentei SC BTT SA, întrucât instanța de apel a tăcut o judicioasă analiză a acesteia, reținând ca fiind corectă soluția de respingere având în vedere interesul revizuentei de reîntregire a patrimoniului său, cât și faptul că litigiile ulterioare hotărârii penale dintre părțile litigante nu afectează dreptul revizuentei de a solicita retractarea Sentinței civile nr. 502 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Gorj. Pe de altă parte, se observă că sub pretextul încălcării unor principii recurenta își exprimă nemulțumirea sub aspectul soluției date excepției lipsei de interes a revizuentei, însă fără a face dezvoltare concretă sub acest aspect.

Pe fondul cererii de revizuire, se constată că instanța de apel a tăcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., constatând îndeplinite cerințele textului de lege evocat, hotărârea penală nr. 2076/2006 a Judecătoriei Sectorul 1 București, ce a stat la baza cererii de revizuire, producându-și efectele și asupra contractului de asociere în participațiune nr. 144 din 18 august 1999, în sensul anulării acestuia. În acest context, sentința nr. 502 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Gorj a fost schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de asociere în participațiune mai sus evocat, act juridic determinant în adoptarea soluției de obligare a SC BTT SA la vânzarea imobilelor către SC T.P.

SA datorită îndeplinirii condițiilor art. 12 din Legea nr. 133/1999. Criticile vizând interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 12 din Legea nr. 133/1999 și nepronunțarea asupra probatoriului care ar fi condus la întrunirea cerințelor textului de lege evocat, exced prezentei cauze întrucât instanța de apel s-a pronunțat doar asupra dispozițiilor legale în materia revizuirii, nu și asupra fondului litigiului, dezbaterile limitându-se doar la admisibilitatea revizuirii și la motivele pe care s-a întemeiat. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de SC T.P. SA, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., recurenta SC T.P. SA va fi obligată la plata sumei de 1.492,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC B.T.T. SA. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.P. SA împotriva deciziei nr. 295 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Obligă recurenta reclamantă SC T.P. SA la plata sumei de 1492,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul pârât SC B.T.T. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2015.