ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1163/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.2193 din 9.09.2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și completată de reclamanții B.M., ș.a., și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sporului de 10% pentru condiții vătămătoare, din salariul de bază, începând cu data de 1 aprilie 2006 și până la data încetării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, iar potrivit art. 16 din O.G.

nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007 modificată și completată prin O.G. nr. 9/2008 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, sporul pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.

Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar locurile de muncă pentru care se acordă sporul vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens. Instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut dovada că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007 modificată și completată prin O.G.

nr. 9/2008, întrucât își desfășoară activitatea în cadrul autorității pârâte în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj, așa cum s-a făcut dovada prin buletinele de analiză, iar valorile maxime admise ale densității de putere ale câmpului electromagnetic au fost depășite, astfel încât sunt îndreptățiți să primească sporul prevăzut de lege. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul arată că atât categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1), cât și condițiile de acordare, se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens. Recurentul mai susține că instanța de fond nu a observat că reclamanții nu au făcut dovada existenței în locația în care funcționează a instalațiilor care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, de microunde, de curenți de mare frecvență și stații de bruiaj.

În raport de obiectul acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, pentru a se ajunge la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori, potrivit textului de lege sus amintit, să pună întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc. De asemenea, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Neprocedând în acest mod, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să valorifice toate apărările și susținerile părților. De asemenea, instanța de fond urmează a suplimenta probatoriul pentru a se verifica situația în care se află fiecare reclamant, respectiv dacă toți își desfășoară activitatea în încăperile în care au fost efectuate măsurătorile. Din buletinele de măsurători depuse la dosarul cauzei, rezultă că locurile de măsurare au fost stabilite de către beneficiar. Or, din mențiunile făcute pe aceste buletine nu rezultă dacă toți reclamanții își desfășoară activitatea în aceste spații.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi admis iar sentința atacată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse împotriva sentinței civile nr. 2193 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.