ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1163/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2193 din

9.09.2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și completată de

reclamanții

B.M., ș.a.,

și a obligat pârâtul la plata către

reclamanți a sporului de 10% pentru condiții vătămătoare, din salariul de bază,

începând cu data de 1 aprilie 2006 și până la data încetării îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că

reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul

Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse, iar potrivit art. 16 din O.G. nr. 6/2007

aprobată prin Legea nr. 232/2007 modificată și completată prin O.G. nr. 9/2008

privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se

acordă funcționarilor publici în anul 2007, sporul pentru condiții vătămătoare de

până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își

desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care

funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de

radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de

microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.

Categoriile de funcționari publici,

cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se

stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al

ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal

prevăzute în bugetul aprobat, iar locurile de muncă pentru care se acordă

sporul vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către

autoritățile abilitate în acest sens.

Instanța de fond a reținut că

reclamanții au făcut dovada că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 16 din

O.G. nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007 modificată și completată prin

O.G. nr. 9/2008, întrucât își desfășoară activitatea în cadrul autorității

pârâte în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice

de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de

microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj, așa

cum s-a făcut dovada prin buletinele de analiză, iar valorile maxime admise ale

densității de putere ale câmpului electromagnetic au fost depășite, astfel

încât sunt îndreptățiți să primească sporul prevăzut de lege.

Împotriva acestei hotărâri, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul

arată că atât categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut

la alin. (1), cât și condițiile de acordare, se stabilesc în limitele prevăzute

de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu

încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Locurile de muncă pentru care se

acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de

determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

Recurentul mai susține că instanța

de fond nu a observat că reclamanții nu au făcut dovada existenței în locația

în care funcționează a instalațiilor care generează câmpuri electromagnetice de

radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, de microunde, de

curenți de mare frecvență și stații de bruiaj.

În raport de obiectul acțiunii,

Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, pentru a se ajunge la o

soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind

datori, potrivit textului de lege sus amintit, să pună întrebări părților sau

să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la

dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare,

putând ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

De asemenea, instanța este datoare să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a

preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în

ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Neprocedând în acest mod, hotărând în

baza unui probatoriu neconcludent, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată cu consecința trimiterii

cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

fond urmează, așadar, să valorifice toate apărările și susținerile părților.

De asemenea, instanța de fond

urmează a suplimenta probatoriul pentru a se verifica situația în care se află

fiecare reclamant, respectiv dacă toți își desfășoară activitatea în încăperile

în care au fost efectuate măsurătorile.

Din buletinele de măsurători depuse

la dosarul cauzei, rezultă că locurile de măsurare au fost stabilite de către

beneficiar.

Or, din mențiunile făcute pe aceste

buletine nu rezultă dacă toți reclamanții își desfășoară activitatea în aceste

spații.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., recursul va fi admis iar sentința atacată va fi casată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse împotriva sentinței civile nr. 2193 din

9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

martie 2009.