ÎCCJ, decizie (scj.ro #81841)

Imobil confiscat de stat ca urmare a unei hotărâri penale de condamnare pentru alte infracțiuni decât cele de natură politică. Imposibilitatea restituirii. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Index alfabetic : imobil - notificare - hotărâre penală Legea nr. 10/2001, art. 2 Imobilele care au fost confiscate de stat, ca pedeapsă complementară printr-o hotărâre penală de condamnare pentru alte infracțiuni decât cele de natură politică, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv și nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța civilă nefiind abilitată să analizeze, în procedura Legii nr. 10/2001, legalitatea măsurii confiscării dispusă de instanța penală.

Este adevărat că Legea nr. 312/1945 este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat imobilele ca pedeapsă penală complementară, care a fost emis după 6 martie 1945, însă măsurile sancționatorii se referă la fapte anterioare acestei date de referință, care vizează săvârșirea unor crime contra umanității sau crime de război săvârșite în perioada 6 septembrie 1940 – 9 mai 1945, situație în care persoanele ce solicită restituirea acestor imobile nu pot beneficia de prevederile legii de reparație. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5817 din 7 iulie 2011 Prin sentința civilă nr. 318/F/ 2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții B.E.S., B.F., B.B., B.G., B.Z.

căs . U., B.M. căs . K., în contradictoriu cu Primarul comunei Matei, Primăria comunei Matei și Consiliul local al comunei Matei, având ca obiect anularea dispoziției nr. 41/2008 emisă de Primarul comunei Matei. Tribunalul a reținut că prin dispoziția emisă de Primarul comunei Matei s-a respins notificarea depusă de B.I., moștenitoarea fostului proprietar B.B., actualmente decedată, continuată de moștenitorii acesteia, respectiv B.E.S., B.F., B.B., B.G., B.Z. și B.M., care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Matei; s-a constatat că imobilul a fost preluat de la fostul proprietar B.B. prin hotărârea nr. 6/ 1946 a Tribunalului Poporului Cluj, în baza Legii 312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau crime de război, pentru săvârșirea faptei de complicitate la crime de război și că aceasta nu constituie o preluare abuzivă.

Prin reglementarea cuprinsă în articolul 2 lit. b din Legea 10/2001, legiuitorul a înțeles să înlăture consecințele patrimoniale numai ale condamnărilor pentru infracțiuni de natură politică, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist. În acest sens, pentru aplicarea unitară a legii, H.G.

nr. 250/2007, în art. 1.3 lit. c, prevede că nu constituie preluare abuzivă, deci nu face obiectul legii, confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârșirii unor crime contra umanității sau crime de război săvârșite în perioada 6 septembrie 1940 – 9 mai 1945. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au invocat nelegalitatea dispoziției prev. de art. 1.3, lit. c teza II din HG nr. 250/2007, pe considerentul că prin această prevedere din conținutul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, se face o adăugire care nu este conformă cu art. 1 și art. 2 din Legea nr.10/2001, la categoria persoanelor care nu sunt îndreptățite la restituire. Prin motivele de apel s-a invocat excepția de nelegalitate a acestei dispoziții.

Din CF nr. 811 Matei rezultă fără echivoc că imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în baza Legii nr. 187/1945 și nu în temeiul sentinței penale reținute de prima instanță. Această hotărâre a fost anulată printr-o hotărâre de reabilitare a Curții de Apel Cluj, efectele sale neputând retroactiva. Analizând apelul formulat, curtea a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: La termenul de judecată din 12.12.2008 s-a dispus suspendarea judecării apelului și sesizarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, cu soluționarea excepției de nelegalitate a disp . art. 1.3 lit. c teza a II-a din HG nr. 250/2007. În fața instanței de contencios, reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a disp . art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificat prin Legea nr. 262/2007.

Prin decizia nr. 1163/2009 a Curții Constituționale s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, iar prin sentința civilă nr. 257/2010 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în cap. II, pct. 1.3 lit. c teza a II-a din HG nr. 250/2007.

În raport de cele statuate prin Hotărârea nr. 6/ 1946 a Tribunalului Poporului Cluj, este indubitabil că antecesorul reclamanților a aparținut categoriei prevăzute de lit. b, astfel încât se încadrează în dispozițiile art. 1.3 lit. c teza a II-a din HG nr. 250/2007, care exclude din categoria preluărilor abuzive și implicit de sub incidența Legii nr.10/2001, confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârșirii unor crime contra umanității sau crime de război în perioada 6 septembrie 1940- 9 mai 1945. Imobilul fiind expropriat ca urmare a unei condamnări suferite de antecesorul reclamanților, nu conferă dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii cu privire la bunurile preluate în urma condamnării.

Împotriva deciziei nr.278/2010 a Curții de Apel Cluj au declarat recurs reclamanții care au invocat următoarele motive de nelegalitate: Atât dispoziția, cât și hotărârea instanței de fond, respectiv decizia instanței de apel sunt nelegale, fiind interpretate în mod eronat dispozițiile art.1.3 din HG nr.250/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Aceasta constituie o prevedere care nu este conformă cu art. 1, art. 2 din această lege, deoarece norma din urmă instituie o singură categorie de persoane care nu sunt îndreptățite la restituire sau la alte măsuri reparatorii, acei care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.

Astfel, situațiile enumerate la pct. 1.3 litera c, din H.G. nr. 250/2007, reprezintă o adăugire la categoria persoanelor care nu sunt îndreptățite la restituire conform art. 5 din lege. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Potrivit art.2 alin.(1) lit.b ) din Legea nr.10/2001 în sensul legii, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărârii judecătorești de condamnare, pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

Ca atare, sunt exceptate și nu fac obiectul acestei legi de reparație, astfel cum s-a statuat și prin dispozițiile art.1 pct.3 lit.c din HG nr.250/2007, imobilele care au fost preluate de stat prin confiscarea averii, dispusă ca pedeapsă complementară, prin hotărâri judecătorești de condamnare pentru alte infracțiuni decât cele menționate la art.2 alin.(1) lit.b ) din Legea nr.10/2001. Referitor la această reglementare legală, instanța civilă este abilitată să verifice și să constate dacă imobilele pentru care s-ar solicitat măsuri reparatorii au fost preluate prin confiscarea averii în baza unor hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală și săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

În caz contrar, când măsura confiscării a fost dispusă pentru săvârșirea altor infracțiuni, instanța va respinge cererea formulată de persoanele pretins îndreptățite la măsuri reparatorii, întrucât imobilele confiscate nu cad în sfera de aplicare a acestei legi de reparație, fără a analiza, nefiind abilitată în acest sens, legalitatea măsurii confiscării dispusă de instanța penală.

În speță, instanțele de judecată au aplicat și interpretat în mod just dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001 și art.1 pct.3 lit.c din HG nr.250/2007, verificând și constatând în limitele învestirii, în mod corect că imobilul confiscat prin acea hotărâre de condamnare penală nu cade sub incidența Legii nr.10/2001, în sensul art.2 lit.b . Criticile formulate de recurenți în sensul că HG nr.250/2007 pentru aplicarea normelor metodologice a Legii nr.10/2001 reprezintă o adăugire la Legea nr.10/2001, pe care instanțele ar fi trebuit să o înlăture, nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate . Normele metodologice vizează aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, precum și urgentarea aplicării acesteia prin clasificarea unor concepte și situații juridice apărute în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor.

În mod just instanțele de judecată au considerat că Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 subzistă că, deși Legea nr. 312/1945 este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat imobilele ca pedeapsă penală complementară, care a fost emis după 6 martie 1945, măsurile sancționatorii se referă la fapte anterioare acestei date de referință. De altfel, susținerile recurentei privind caracterul condamnării dispuse prin hotărârea Tribunalului Popular Cluj nr.6/1946 presupun exercitarea unui control judiciar cu privire la legalitatea și întinderea măsurii confiscării dispuse prin hotărârea penală, control care excede competențelor instanțelor civile în procedura Legii nr.10/2001.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanțele de fond, în raport de limitele învestirii prin contestație, au aplicat în mod corect dispozițiile art.2 alin.(1) lit.b din Legea nr.10/2001 în pricina dedusă judecății, caz în care criticile recurenților, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ . sunt nefondate. Pentru aceste considerente, recursul a fost respins în baza art.312 C.proc.civ . și s-a menținut decizia civilă recurată .