ÎCCJ, decizie (scj.ro #81841)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81841) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil
confiscat de stat ca urmare a unei hotărâri penale de condamnare pentru
alte infracțiuni decât cele de natură politică. Imposibilitatea
restituirii. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.
Cuprins pe materii :
Drept
civil. Drepturi reale.
Drept de proprietate.
Index alfabetic :
imobil
-
notificare
-
hotărâre
penală
Legea
nr. 10/2001, art. 2
Imobilele care au fost confiscate
de stat, ca pedeapsă complementară
printr-o hotărâre penală de condamnare pentru alte
infracțiuni decât cele de natură politică, săvârșite
ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist,
nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv și nu
intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001,
instanța civilă nefiind abilitată să analizeze, în
procedura Legii nr. 10/2001, legalitatea măsurii confiscării
dispusă de instanța penală.
Este adevărat că Legea nr.
312/1945 este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat imobilele
ca pedeapsă penală complementară, care a fost emis după 6
martie 1945, însă măsurile sancționatorii se referă la
fapte anterioare acestei date de referință, care vizează
săvârșirea unor crime contra umanității sau crime de
război săvârșite în perioada 6 septembrie 1940 – 9 mai 1945,
situație în care persoanele ce solicită restituirea acestor imobile
nu pot beneficia de prevederile legii de reparație.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 5817 din 7 iulie 2011
Prin
sentința civilă nr. 318/F/
2008 a
Tribunalului
Bistrița-Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea
formulată de reclamanții B.E.S., B.F., B.B., B.G., B.Z.
căs
. U., B.M.
căs
. K.,
în contradictoriu cu Primarul comunei Matei, Primăria comunei Matei
și Consiliul local al comunei Matei, având ca obiect anularea
dispoziției nr. 41/2008 emisă de Primarul comunei Matei.
Tribunalul
a reținut că prin dispoziția emisă de Primarul comunei
Matei
s-a respins notificarea
depusă de B.I., moștenitoarea fostului proprietar B.B., actualmente
decedată, continuată de moștenitorii acesteia, respectiv B.E.S.,
B.F., B.B., B.G., B.Z. și B.M., care au solicitat restituirea în
natură a imobilului situat în localitatea Matei; s-a constatat că
imobilul a fost preluat de la fostul proprietar B.B. prin hotărârea nr. 6/
1946 a
Tribunalului
Poporului Cluj, în baza Legii 312/1945 pentru urmărirea și
sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau crime de
război, pentru săvârșirea faptei de complicitate la crime de
război și că aceasta nu constituie o preluare abuzivă.
Prin
reglementarea cuprinsă în articolul 2 lit. b din Legea 10/2001,
legiuitorul a înțeles să înlăture consecințele patrimoniale
numai ale condamnărilor pentru infracțiuni de natură
politică, săvârșite ca manifestare a opoziției
față de sistemul totalitar comunist.
În acest sens, pentru aplicarea
unitară a legii, H.G. nr. 250/2007, în art. 1.3 lit. c, prevede că nu
constituie preluare abuzivă, deci nu face obiectul legii, confiscarea unor
bunuri ca urmare a săvârșirii unor crime contra umanității
sau crime de război săvârșite în perioada 6 septembrie 1940 – 9
mai 1945.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au invocat
nelegalitatea dispoziției prev. de art. 1.3, lit. c teza II din HG nr.
250/2007, pe considerentul că prin această prevedere din
conținutul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, se face o
adăugire care nu este conformă cu art. 1 și art. 2 din Legea
nr.10/2001, la categoria persoanelor care nu sunt îndreptățite la
restituire.
Prin
motivele de apel s-a
invocat
excepția de nelegalitate a acestei dispoziții.
Din
CF nr. 811 Matei rezultă fără echivoc că imobilul a trecut
în
proprietatea statului prin
expropriere, în baza Legii nr. 187/1945 și nu în temeiul sentinței
penale reținute de prima instanță. Această hotărâre a
fost anulată
printr-o hotărâre
de reabilitare a Curții de Apel Cluj,
efectele sale
neputând
retroactiva.
Analizând apelul formulat, curtea a constatat
că acesta este nefondat,
pentru
următoarele considerente:
La
termenul de judecată din 12.12.2008 s-a dispus suspendarea judecării
apelului și sesizarea Secției de contencios administrativ și
fiscal a Curții de Apel Cluj, cu soluționarea excepției de
nelegalitate a
disp
. art. 1.3 lit. c teza a II-a
din HG nr. 250/2007.
În
fața instanței de contencios, reclamanții au invocat
excepția de neconstituționalitate a
disp
.
art. 4 alin. 1 din
Legea nr. 554/2004
modificat prin
Legea nr.
262/2007.
Prin
decizia nr. 1163/2009 a Curții Constituționale s-a respins ca
neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, iar prin sentința
civilă nr. 257/2010 a
Curții
de Apel Cluj s-a respins ca inadmisibilă
excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în cap. II, pct.
1.3 lit. c teza a II-a din HG nr. 250/2007.
În
raport de cele statuate prin Hotărârea nr. 6/
1946 a
Tribunalului
Poporului Cluj, este indubitabil că antecesorul reclamanților a
aparținut categoriei prevăzute de lit. b, astfel încât se
încadrează în dispozițiile art. 1.3 lit. c teza a II-a din HG nr.
250/2007, care exclude din categoria preluărilor abuzive și implicit
de sub incidența Legii nr.10/2001,
confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârșirii unor crime
contra umanității sau crime de război în perioada 6 septembrie
1940- 9 mai 1945.
Imobilul
fiind expropriat ca urmare a unei condamnări suferite de antecesorul
reclamanților, nu conferă dreptul de
a beneficia de măsuri reparatorii cu privire la bunurile preluate
în urma condamnării.
Împotriva
deciziei nr.278/2010 a Curții de Apel Cluj au declarat recurs
reclamanții care au invocat următoarele motive de nelegalitate:
Atât
dispoziția, cât și hotărârea instanței de fond, respectiv
decizia instanței de apel sunt nelegale, fiind interpretate în mod eronat
dispozițiile art.1.3 din HG nr.250/2002 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Aceasta
constituie o prevedere care nu este
conformă cu art. 1, art. 2 din această lege, deoarece norma din
urmă instituie o singură categorie de persoane care nu sunt
îndreptățite la restituire sau la alte măsuri reparatorii, acei
care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale
încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.
Astfel, situațiile enumerate la pct. 1.3 litera c, din H.G. nr. 250/2007,
reprezintă o adăugire la categoria persoanelor care nu sunt
îndreptățite la restituire conform art. 5 din lege.
Analizând
recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a
motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și
Justiție a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele
ce succed:
Potrivit
art.2 alin.(1)
lit.b
) din Legea nr.10/2001 în sensul
legii, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg imobilele preluate
prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărârii
judecătorești de condamnare, pentru infracțiuni de natură
politică, prevăzute de legislația penală,
săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul
totalitar comunist.
Ca
atare, sunt exceptate și nu fac obiectul acestei legi de reparație,
astfel cum s-a statuat și prin dispozițiile art.1 pct.3
lit.c
din HG nr.250/2007, imobilele care au fost preluate
de stat prin confiscarea averii, dispusă ca pedeapsă
complementară, prin hotărâri judecătorești de condamnare
pentru alte infracțiuni decât cele menționate la art.2 alin.(1)
lit.b
) din Legea nr.10/2001. Referitor la această
reglementare legală, instanța civilă este abilitată să
verifice și să constate dacă imobilele pentru care s-ar
solicitat măsuri reparatorii au fost preluate prin confiscarea averii în
baza unor hotărâri judecătorești de condamnare pentru
infracțiuni de natură politică, prevăzute de
legislația penală și săvârșite ca manifestare a
opoziției față de sistemul totalitar comunist. În caz contrar,
când măsura confiscării a fost dispusă pentru
săvârșirea altor infracțiuni, instanța va respinge cererea
formulată de persoanele pretins îndreptățite la măsuri
reparatorii, întrucât
imobilele
confiscate nu cad în sfera de aplicare a acestei legi de reparație,
fără a analiza, nefiind abilitată în acest sens, legalitatea
măsurii confiscării dispusă de
instanța penală.
În
speță, instanțele de judecată au aplicat și
interpretat în mod just dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001 și
art.1 pct.3
lit.c
din HG nr.250/2007, verificând
și constatând în limitele învestirii, în mod corect că imobilul
confiscat prin acea hotărâre de condamnare penală nu cade sub
incidența Legii nr.10/2001, în sensul art.2
lit.b
.
Criticile
formulate de recurenți în sensul că HG nr.250/2007 pentru aplicarea
normelor metodologice a Legii nr.10/2001 reprezintă o adăugire la
Legea nr.10/2001, pe care instanțele ar fi trebuit să o
înlăture, nu pot conduce la reținerea nelegalității
deciziei
recurate
. Normele metodologice vizează
aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv, precum și urgentarea
aplicării acesteia prin clasificarea unor concepte și situații
juridice apărute în cadrul procedurilor administrative de soluționare
a
notificărilor.
În
mod just instanțele de judecată au considerat că Normele
metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 subzistă că, deși
Legea nr. 312/1945 este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat
imobilele ca pedeapsă penală complementară, care a fost emis
după 6 martie 1945, măsurile sancționatorii se referă la
fapte anterioare acestei date de referință.
De
altfel, susținerile recurentei privind caracterul condamnării dispuse
prin hotărârea Tribunalului Popular Cluj nr.6/1946 presupun exercitarea
unui control judiciar cu privire la legalitatea și întinderea măsurii
confiscării
dispuse prin
hotărârea penală, control care excede competențelor
instanțelor civile în procedura Legii
nr.10/2001.
Așa
fiind, Înalta Curte constată că instanțele de fond, în raport de
limitele învestirii prin contestație, au aplicat în mod corect
dispozițiile art.2 alin.(1)
lit.b
din Legea
nr.10/2001 în pricina dedusă judecății, caz în care criticile
recurenților, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9
C.proc.civ
. sunt nefondate.
Pentru aceste
considerente, recursul a fost respins în baza
art.312
C.proc.civ
.
și s-a menținut decizia civilă
recurată
.