ÎCCJ, decizie (scj.ro #81823)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81823) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil
preluat de stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării
dispuse de instanța judecătorească ca pedeapsă complementară
pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. Inaplicabilitatea
dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Cuprins
pe materii :
Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.
Index
alfabetic :
imobil confiscat
-
notificare
-
infracțiune de drept comun
Legea
nr. 10/2001
Sunt
excluse de la
aplicarea dispozițiilor Legii nr.
10/2001, imobilele intrate în proprietatea statului ca urmare a aplicării
măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească
ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea unor
infracțiuni economice.
Instanța învestită în
temeiul Legii nr. 10/2001 cu o cerere de restituire a unui astfel de imobil sau
de acordare a măsurilor reparatorii, trebuie să aprecieze dacă
infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea, face parte sau nu din
categoria infracțiunilor de natură politică, conform
reglementărilor în vigoare la data respectivă.
Infracțiunea de delapidare este
o infracțiune de drept comun și, în consecință,
nefăcând parte din categoria infracțiunilor politice, măsura
confiscării averii dispusă în baza ei, nu are caracter abuziv și
deci nu este realizată condiția impusă de art. 2 lit. a din
Legea nr. 10/2001 pentru a putea fi acordate măsuri reparatorii.
ICCJ, Secția Civilă și
de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3648 din 4 mai 2011
Prin
sentința civilă nr. 548/2009, Tribunalul Prahova a respins ca
neîntemeiată contestația formulată de T.C.E., T.E.V., T.C.A.,
reținând că prin dispoziția nr. 1901/2002 emisă de Primarul
Municipiului Ploiești, s-a respins notificarea, prin care s-a solicitat
restituirea în natură a unei cote părți din imobilul situat în
Ploiești, care a aparținut în cota de ˝ autorului T.A.,
reținându-se că acesta a trecut în proprietatea statului ca urmare a
unei proceduri judiciare de executare silită prin confiscare a bunurilor
cu
titlu
de pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare,
nefiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art.2 din Legea
nr. 10/2001.
Prin
decizia civilă nr. 197/2009, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul
declarat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului Prahova, în
contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Ploiești prin
primar și Primarul Municipiului Ploiești, ca nefondat.
S-a
reținut că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 2,
lit.
b din Legea nr. 10/2001.
Instanța
fondului analizând materialul probator al cauzei a apreciat că în
cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. b din Legea nr.
10/2001 întrucât partea de imobil ce a aparținut autorului contestatorilor
a intrat în proprietatea statului ca efect al pedepsei complementare de
confiscare a averii în urma comiterii infracțiunii de delapidare.
Instanța civilă
este abilitată să verifice și
să constate dacă imobilele pentru care se pretind măsuri
reparatorii au fost preluate prin confiscarea averii în baza unor hotărâri
judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură
politică, prevăzute de legislația penală și
săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul
totalitar comunist.
În caz contrar, când măsura confiscării a fost
dispusă pentru săvârșirea altor infracțiuni - de drept
comun, cererea formulată de persoanele pretins îndreptățite, la
măsuri reparatorii nu poate fi primită, întrucât imobilele confiscate
nu cad în sfera de aplicare a acestei legi de reparație fără a
analiza, nefiind abilitată în acest sens legalitatea măsurii
confiscării dispusă de instanța penală.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs reclamanții, întemeiat pe dispozițiile
art. 304 pct. 9
C.proc.civ
. și în
esență vizează următoarele:
Notificarea
formulată de reclamanți ar fi trebuit să fie
soluționată prin prisma Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.
10/2001 care în art. 1 pct. 1.3 lit. a stabilește că preluarea
abuzivă nu este prezumată, ci în funcție de fiecare
situație, entitatea obligată de lege a soluționa notificarea
trebuind a aprecia incidența cazurilor prevăzute de art. 2 al. 1 din
lege.
H.G. nr.
498/2003 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001, stabilea în
art.
1 pct. 11 litera c subpunctul 1,
că nu constituie preluare abuzivă și prin urmare nu face
obiectul legii confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a
aplicării măsurii confiscării dispusă de instanță
ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea unor
infracțiuni economice grave. Acest text nu este incident în cauză,
deoarece autorul lor nu săvârșise o infracțiune economică
gravă, iar măsura confiscării era vădit
disproporționată față de așa zisul prejudiciu cauzat
prin săvârșirea infracțiunii.
Instanța
trebuia să se pronunțe asupra aspectelor care vizau definirea
caracterului abuziv al preluării imobilelor ci asupra
legalității restituirilor.
Examinând
cererea de recurs instanța reține următoarele:
Recurenții
și-au fundamentat recursul pe două argumentații juridice: prima
vizează interpretarea art. 1 pct. 1.3 lit. a din Normele metodologice de
aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003
potrivit cu care caracterul preluării abuzive nu este prezumat ci, se
stabilește de entitatea obligată să soluționeze notificarea
care apreciază incidența cazurilor enunțate la art. 2
al. 1 din lege;
a doua vizează faptul că potrivit
acelorași norme de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu constituie
preluare abuzivă, confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a
confiscării dispuse de instanță ca pedeapsă
complimentară pentru săvârșirea unor infracțiuni grave,
caracter pe care nu îl are infracțiunea săvârșită de
autorul lor.
În
realitate,
cadrul juridic reglementator
incident în cauză se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. b al Legii
nr. 10/2001 care conferă caracter abuziv, pentru ipoteza confiscării
averii ca urmare condamnării pentru săvârșirea unor
infracțiuni de natură politică, prevăzute de
legislația penală, săvârșite ca manifestare a
opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Prin urmare,
în raport de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, instanța
trebuia să deceleze dacă infracțiunea pentru care s-a dispus
condamnarea, face parte sau nu din categoria infracțiunilor de natură
politică, conform reglementărilor în vigoare la data respectivă.
În cauză,
infracțiunea pentru care a fost condamnat autorul reclamanților, este
o infracțiune de drept comun – delapidare – exclus a fi catalogată ca
infracțiune de natură politică, potrivit reglementărilor în
vigoare la data pronunțării ei.
În
consecință, nefăcând parte din categoria infracțiunilor
politice, măsura confiscării averii dispusă în baza ei, nu are
caracter abuziv și deci nu este realizată condiția impusă
de art. 2 lit. a din Legea nr. 10/2001 pentru a putea avea dreptul la
măsuri reparatorii.
Invocarea
Normelor Metodologice nr. 498/2003 de aplicare a Legii nr. 10/2001, precum
și a Normelor Metodologice nr. 250/2007 de aplicare a aceleiași legi,
este fără substanță juridică, deoarece Normele
Metodologice nr. 498/2003 au fost abrogate și înlocuite de Normele
Metodologice nr. 250/2007 care exclud de la aplicarea dispozițiilor Legii
nr. 10/2001, confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a
aplicării confiscării dispuse de instanța
judecătorească ca pedeapsă complementară pentru
săvârșirea unor infracțiuni economice.
Față
de cele arătate în mod corect instanța de apel a reținut că
măsura confiscării nefiind dispusă pentru săvârșirea
unei infracțiuni de natura celei prevăzute la art. 2 lit. b din Legea
nr. 10/2001, ci pentru o infracțiune de drept comun, situația
alegată de recurenți nu poate primi semnificația juridică,
sub aspectul beneficiului măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr.
10/2001 și în consecință recursul formulat de recurenți
este neîntemeiat și
a fost respins
în sensul art. 312
C.proc.civ
.