ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 30/2016

Asupra cererii de revizuire, de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3264 din 3 aprilie 2013, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins contestația formulată de P.V. împotriva Deciziei nr. 681 din 21 septembrie 2012 emisă de A.N.I.F. din cadrul M.A.D.R. prin care, s-a dispus încetarea contractului de muncă încheiat cu contestatoarea, începând cu data de 21 septembrie 2012. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că, prin decizia nr. 642 din 6 august 2012, cea în cauză a fost sancționată disciplinar, cu avertisment scris, conform art. 248 alin. (1) lit. a) C. muncii, ca urmare a constatării mai multor deficiențe în activitatea filialei pe care o conducea în calitate de director.

Urmare deciziei amintite, emisă în baza prevederilor art. 61 lit. a) C. muncii coroborat cu art. 25 (1) din Legea nr. 248/2010, s-a apreciat că reclamanta a devenit incompatibilă pentru a mai ocupa funcția de director, astfel că angajatorul, în considerarea dispozițiilor art. 76 lit. d) C. muncii, a dispus concedierea acesteia. Recursul declarat de contestatoare împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, care, prin Decizia nr. 1313 din 16 septembrie 2014, a modificat în tot sentința, în sensul că a admis contestația și anulând Decizia nr. 681 din 21 septembrie 2012, emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii.

A obligat-o totodată pe intimată să-i plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite, de la data concedierii și până la data reintegrării efective, actualizate la data plății. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că decizia prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a fost motivată de intimată pe considerentul că, urmare sancțiunii cu avertisment scris aplicată contestatoarei prin decizia nr. 642/6 august 2012, aceasta a devenit incompatibilă cu exercitarea funcției de director, în acord cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 „privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice”.

Or, se arată, decizia prin care contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris (și care a stat la baza emiterii deciziei de concediere) a fost anulată ulterior, prin sentința nr. 1272 din 11 martie 2014, dată de Tribunalul Dolj, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1093 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova. Ca atare, se conchide, temeiul de fapt și de drept care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 681/2012, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al celei în cauză, nu mai subzistă.

La 18 martie 2015, intimata A.N.I.F., a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, respectiv Decizia nr. 1313 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, arătându-se că urmare dispoziției instanței, cea în cauză a fost reintegrată în funcție, prin Decizia nr. 243 din 24 septembrie 2014. Această reintegrare însă, nu poate fi dispusă decât pentru perioada reprezentând data deciziei anulate și până la data numirii în funcție a persoanei care a promovat concursul pentru postul ocupat temporar de contestatoare. Prin Decizia nr. 295 din 6 mai 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis contestația la titlu și lămurind înțelesul și respectiv întinderea dispozitivului Deciziei nr. 1313 din 16 septembrie 2014 pronunțată de aceeași instanță, a dispus că reintegrarea contestatoarei P.V.

și plata drepturilor cuvenite acesteia se va face de la data concedierii și până la data ocupării prin concurs a postului de director. Au fost menținute restul dispozițiilor Deciziei nr. 1313 din 16 septembrie 2014, dată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 15864/63/2012. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, făcând trimitere la prevederile noului cod de procedură civilă, că în titlul executoriu nu a fost prevăzută o „dată efectivă” a perioadei pentru care celei în cauză i se cuvin drepturi salariale și până la care urma să fie reangajată, în condițiile în care creditoarea intimată a pretins despăgubiri și după această dată. Or, se arată, reangajarea și plata drepturilor salariale de care a fost lipsită intimata contestatoare nu i se pot cuveni acesteia decât pentru intervalul dintre data concedierii și data când a fost numit prin concurs noul director.

Dispoziția reangajării intimatei nu poate fi menținută, conchide instanța, dincolo de această dată, cât timp concursul și decizia de numire în funcție a noului director au fost constatate ca fiind conform legii, de către instanța de contencios administrativ care, raportându-se și la decizia de numire în funcție a intimatei, a reținut că promovarea celei în cauză a fost una temporară, până la investirea noului director, prin concursul organizat în acest scop. Împotriva acestei ultime hotărâri, P.V. a formulat, la 3 iunie 2015, cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ. Se susține că decizia dată în contestația la titlu este potrivnică Deciziei nr. 1313 din 16 septembrie 2014, pronunțată de aceeași instanță, a cărei autoritate de lucru judecat este încălcată.

Astfel, arată revizuienta, prin lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului instanța nu poate decât să „expliciteze dispozițiile acestuia” iar nu să modifice hotărârea. Prin dispoziția de anulare a Deciziei nr. 681 din 21 septembrie 2012 emisă de A.N.I.F., contractul individual de muncă, încheiat pe perioadă nedeterminată, a reintrat în vigoare, odată cu pronunțarea Deciziei nr. 1313 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova. Or, prin hotărârea atacată, care statuează că reintegrarea nu poate fi dispusă decât până la data ocupării postului prin concurs, este contrazisă nu numai dispoziția vizând anularea deciziei nr. 681 din 21 septembrie 2012 ci se încalcă și prevederile legale referitoare la împrejurarea că hotărârile judecătorești nu pot fi aplicate retroactiv.

Ca atare, conchide revizuienta, reintegrarea nu se poate dispune decât de la data pronunțării (ex nunc) și nu retroactiv (ex tunc), în acord și cu prevederile art. 80 C. muncii. Astfel, o eventuală reintegrare, de la data concedierii până la data ocupării postului prin concurs, ar presupune o „concediere retroactivă” și respectiv o modificare retroactivă a contractului individual de muncă. Investită cu soluționarea cererii, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 471 din 8 iulie 2015, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la 20 iulie 2015, sub nr. 799/54/2015. Cererea se privește ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă, în considerarea argumentelor ce succed.

Dintru început, avându-se în vedere temeiul de drept invocat de către revizuientă, se impun anumite clarificări, legate de cadrul juridic în limitele căruia urmează a fi examinat demersul judiciar ce face obiectul cauzei de față. Astfel, trebuie menționat că, prin Decizia nr. 1313 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, a fost soluționat irevocabil conflictul de muncă declanșat urmare contestației formulate de P.V. - în contradictoriu cu intimata A.N.I.F. - anterior datei de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010, privind NC.P.C. Ca atare, decizia mai sus invocată a fost dată sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data inițierii demersului judiciar.

Aceluiași cadru juridic urma să i se supună și Decizia nr. 295 din 6 mai 2015 prin care instanța și-a lămurit dispozitivul propriei hotărâri, la cererea intimatei A.N.I.F. Astfel, chiar dacă în mod greșit, prin hotărârea atacată, se face trimitere la dispozițiile noului Cod de procedură civilă, este cert că, neaflându-ne în prezența unei cereri ce vizează executarea silită propriu-zisă ci lămurirea înțelesului și respectiv întinderii dispozitivului hotărârii ce constituie titlu executoriu, pronunțată sub imperiul vechilor reglementări procedurale, numai aceste reglementări puteau constitui fundamentul juridic al respectivei cereri.

Nu poate fi susținută din punct de vedere al normelor de logică juridică, argumentația potrivit căreia o instanță pronunță o hotărâre ce constituie titlu executoriu, sub imperiul unor anumite reglementări procedurale, pentru ca mai apoi, să-și lămurească înțelesul și întinderea dispozitivului propriei hotărâri, raportându-se la dispoziții procedurale care nu se aflau în vigoare la data pronunțării acestei hotărâri. Ca atare, calea extraordinară de atac - de retractare - de față, va fi examinată prin prisma prevederilor codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la momentul demarării litigiului.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 din acest cod, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Ca atare, textul vizează situația în care două sau mai multe instanțe, pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Pentru formularea cererii de revizuire, întemeiată pe motivul existenței unori hotărâri potrivnice, este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea revizuirii care este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității lucrului judecat.

În speță, cerințele textului nu sunt îndeplinite. Astfel, puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 1313 din 16 septembrie 2014 dată de Curtea de Apel Craiova, în raport cu hotărârea ce se atacă, nu poate fi invocată, în contextul în care aceasta din urmă poartă asupra lămurii înțelesului și întinderii dispozitivului și nu a determinat schimbarea soluției pronunțată în titlul executoriu. Admiterea contestației la titlu formulată de intimata A.N.I.F. a fost judicios dictată de necesitatea ca în dispozitivul hotărârii ce se execută să fie prevăzută perioada exactă pentru care contestatoarei i se cuvin drepturile salariale solicitate și data până la care aceasta urma să fie reangajată, în contextul în care fusese emisă o decizie de numire a noului director, ca urmare a concursului organizat pentru ocuparea acestui post.

Este important de reamintit și faptul că prin decizie irevocabilă, dată de instanța de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de P.V., vizând constatarea nulității absolute a Deciziilor nr. 591 din 26 iulie 2012 și nr. 651 din 17 august 2012 emise de M.A.D.R. - A.N.I.F., ce au avut ca obiect organizarea concursului și respectiv ocuparea postului de director al Filialei de Îmbunătățiri Funciare Dolj (a se vedea sentința nr. 1083 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal). În argumentarea soluției, instanța a reținut că reclamanta, angajată la Filiala de Îmbunătățiri Funciare Dolj a A.N.I.F., cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, a fost numită temporar în funcția de director, până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilite de lege.

Numirea cu caracter temporar, prin Decizia nr. 252 din 23 decembrie 2011 a directorului general al A.N.I.F., nu a fost contestată de cea în cauză. Sentința mai sus invocată, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2544 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În acest context, nu se poate reține că soluția dată de instanță în soluționarea cererii privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului Deciziei nr. 1313 din 16 septembrie 2014, ar fi determinat „erori” generate de nesocotirea autorității lucrului judecat, în condițiile în care fondul cauzei nu a fost repus în discuție și nu s-a procedat la o rejudecare a pricinii. Ca atare, apare ca nefondată susținerea că între cele două hotărâri ar exista contrarietate.

Așa fiind, văzând că cerințele textului mai sus invocat nu sunt îndeplinite, cererea urmează a se respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.V. împotriva Deciziei nr. 295 din 06 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.