ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 972/2016

Decizia nr. 972/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele:

Reclamantul A. prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/245/2010, a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2363/2006 și nr. 2365/2006, autentificate la BNP E. și F., ambele contracte fiind încheiate cu pârâții.

- Prin sentința civilă nr. 3557 din 05 noiembrie 2014, Tribunalul Iași, secția I civilă, în rejudecare, a respins acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. și cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3557 din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, fără a formula critici cu privire la nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii.

- Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 295 din 10 septembrie 2015 a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3557 din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, reținând că deși procedura de citare a fost legal îndeplinită acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4.420,3 RON și nu a formulat nici cerere de ajutor public judiciar.

- Împotriva deciziei nr. 295 din 10 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond.

În criticile formulate recurentul, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, a susținut în esență că hotărârea instanței de apel este nelegală, față de împrejurarea că apelul a fost anulat ca netimbrat, fără să soluționeze cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar. A arătat că, după soluționarea pe fond a cauzei de către Tribunalul Iași, reclamantul a formulat apel la Curtea de Apel Iași, iar, în paralel, a inițiat și o serie de demersuri la Primăria Iași, în vederea identificării și atribuirii unui alt amplasament în echivalent pentru amplasamentul ce a fost înstrăinat de pârâți și, cu privire la care nu se mai poate realiza procedura de punere în posesie.

În aceste împrejurări, reclamantul a depus la curtea de apel o cerere de renunțare la apelul formulat în cauză pentru a putea învesti hotărârea instanței de fond cu mențiunea definitivă, însă, ulterior, a primit de la Primăria Iași un răspuns, în sensul că nu se va putea proceda la atribuirea unui alt amplasament, singura soluție rămasă fiind aceea de a recupera prețul încasat de B. în urma înstrăinării terenului.

A precizat că, față de răspunsul Primăriei Iași, reclamantul a revenit asupra cererii de renunțare la apel și a solicitat, printr-o cerere scrisă, acordarea ajutorului public judiciar cu privire la plata taxei judiciare de timbru, însă instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acesteia.

- Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 295 din 10 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei Înaltei Curți, vizează încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, critică care se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În concret, recurentul a argumentat încălcarea flagrantă a acestor dispoziții legale, susținând că instanța de apel a procedat în mod greșit la anularea cererii de apel ca netimbrată, în condițiile în care deși a formulat o cerere privind acordarea ajutorului public judiciar, aceasta nu a fost soluționată.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță, iar conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevede că „Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în condițiile O.U.G. nr. 51/2008,

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008”.

Conform art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de ajutor public judiciar se adresează instanței competente cu soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul și el se acordă oricând în cursul judecății.

Este de observat în cauză că, la termenul de judecată din 25 iunie 2015 și 10 septembrie 2015, instanța de apel i-a pus în vedere apelantului reclamant A. să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 4.420,3 RON, conform dovezilor aflate la dosarul de apel, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.

Analizând înscrisurile din dosarul de recurs, Înalta Curte constată că din acestea nu rezultă către cine s-a transmis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Față de această situație, cum la momentul judecării apelului, respectiv la 10 septembrie 2015, cererea de ajutor public judiciar nu ajunsese la dosarul cauzei și nici ulterior, iar reclamantul apelant deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, cum acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, Înalta Curte apreciază că în mod just instanța de apel i-a anulat apelul ca netimbrat.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 295 din 10 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 295 din 10 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilǎ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.