ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 742/2020

Ședința publică din data de 3 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 25 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Iași, secția Civilă, recurentul A. a solicitat acordarea ajutorului public privind plata taxei de timbru judiciar în cuantum de 100 RON.

În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea de ședință din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar, având în vedere că, deși i s-a pus in vedere recurentului, prin adresa comunicată la 2 noiembrie 2018, să depună la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, acesta nu a depus relațiile solicitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 30 ianuarie 2019 sub nr. x/2017/a1.1, recurentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de ședință din data de 21 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al instanței menționate, prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar formulată.

Prin încheierea pronunțată la data de 28 februarie 2019 în dosarul nr. x/2017.1, definitivă, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins cererea de reexaminare formulată de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 21 noiembrie 2018 pronunțată de această instanță.

La data de 28 martie 2019, recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate la data de 28 februarie 2019 de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2017.1, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 iunie 2019.

A solicitat admiterea recursului și desființarea încheierii din data de 28 februarie 2018 pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Iași.

Intimata B. S.A. membră a C. S.A. a depus la dosar, la data de 5 august 2019 (data plicului poștal) întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat, ca inadmisibil, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 3 aprilie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că recursul declarat vizează încheierea pronunțată la data de 28 februarie 2019 în dosarul nr. x/2017.1, prin care Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins cererea de reexaminare formulată de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 21 noiembrie 2018 pronunțată de aceeași instanță.

În speță sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, conform cărora:

"Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.".

Totodată, se reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 76/2012, care prevăd că:

"De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească definitivă".

Având în vedere textele legale anterior enunțate, rezultă că încheierea atacată nu este supusă recursului, fiind definitivă.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență nr. 51/2008, coroborate cele ale art. 8 din Legea nr. 76/2012, în raport și cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017.1.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi 3 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.