ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1022/2020

Ședința publică din data de 03 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28 martie 2019, în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Iași, secția civilă, după încheierea dezbaterilor în cauză și rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, recurentul A. a declarat oral că înțelege să recuze completul de judecată Civil Recurs - 02.

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată oral la data de 28 martie 2019 de recurentul A., în timpul ședinței de judecată, împotriva membrilor completului de judecată Civil R2.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-intimat A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 mai 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că la data de 12 aprilie 2019, vineri, a primit comunicarea instanței prin care i s-a pus în vedere ca, până la termenul din 15 aprilie 2019, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON, aferentă soluționării cererii de recuzare, iar în aceeași zi a trimis, prin poștă, către Curtea de Apel Iași cerere de ajutor public judiciar, formulată potrivit dispozițiilor din O.U.G. nr. 51/2008 și a răspuns excepției tardivității cererii de recurs.

Conchizând, recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate și reluarea judecării cererii de recuzare.

Intimații B. și C. au depus întâmpinare la data de 01 iulie 2019, prin care au solicitat admiterea cererii de recurs și a cererii de recuzare formulate de A..

La data de 18 iulie 2019, intimata D. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.

Prin încheierea din încheierea din 19 februarie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2016.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:

La data de 28 martie 2019, după închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare asupra cererii de recurs declarate de recurenții A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1834/2018 din 14 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, recurentul A., prezent în fața instanței de judecată și aflat în stare de deținere în Penitenciarul Iași, a declarat oral că formulează cerere de recuzare a completului de judecată Civil Recurs-02.

Prin adresa emisă la data de 9 aprilie 2019, aflată la dosarul Curții de Apel Iași, și comunicată petentului A. la Penitenciarul Iași la data de 12 aprilie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la fila nr. x, instanța, în vederea soluționării cererii de recuzare, i-a pus în vedere petentului ca până la termenul de judecată din 15 aprilie 2019 să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON, sub sancțiunea nulității.

Prin încheierea din 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, instanța învestită cu soluționarea incidentului recuzării, a anulat cererea de recuzare formulată de recurentul A. pentru considerentul că acesta nu s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 RON, stabilită conform art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, deși a fost încunoștințat cu privire la această obligație, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin cererea de recurs, recurentul a criticat încheierea recurată, arătând că este încarcerat în Penitenciarul Iași, iar adresa prin care i s-a pus în vedere obligația de a achita taxă judiciară de timbru a fost comunicată la 12 aprilie 2019, într-o zi de vineri, zi în care a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 15 aprilie 2019.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că adresa emisă de instanță la 9 aprilie 2019 a fost comunicată recurentului la 12 aprilie 2020 (vineri), iar termenul de judecată a fost stabilit la 15 aprilie 2020 (luni), recurentului fiindu-i practic imposibil să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru într-un timp atât de scurt, ținând cont și de starea sa de detenție în cadrul Penitenciarului Iași.

Mai mult, din cuprinsul adresei din 9 aprilie 2019 reiese că instanța nu i-a pus în vedere recurentului că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 sau că potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate.

În atare situație, Înalta Curte reține că în cauza Iordache contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată.

În raport de aceste aspecte prezentate, Înalta Curte constată că instanța care a pronunțat încheierea atacată nu a respectat dispozițiile art. 6 din C. proc. civ., care reglementează imperativul respectării dreptului la un proces echitabil și nu a oferit petentului un termen rezonabil pentru a achita taxa judiciară de timbru stabilită pentru judecarea cererii de recuzare, având în vedere și circumstanțele particulare în care se afla acesta.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 498 alin. (1) C. proc. civ., va dispune admiterea recursului și casarea în tot a încheierii recurate și, tinând seama de faptul că instanța a cărei încheiere a fost recurată a soluționat cererea de recuzare pe cale de excepție, fără a o cerceta, se impune ca rejudecarea, după casare, a cererii de recuzare să se facă de aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Iași.

Cu ocazia rejudecării cererii de recuzare, urmează a se avea în vedere că recurentul A., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Iași, a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a primit dată certă în 15 aprilie 2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2020.