ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea formulată la data de 28 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Iași, secția civilă, după încheierea dezbaterilor în cauză și reținerea cauzei în pronunțare, recurentul A. a declarat oral că înțelege să recuze completul de judecată civil recurs -02.

Prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 300 RON, datorată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Iași, formulată de petentul A..

Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Iași a respins cererea de recuzare formulată de petent ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă a declarat recurs petentul A. la data de 30 octombrie 2020 (dată plic poștă dosar recurs).

În cuprinsul cererii de recurs, petentul A. a dezvoltat, în esență, următoarele critici:

- judecătorii Curții de Apel au încălcat grav articolele de lege și drepturile și libertățile fundamentale ale omului;

- Curtea de Apel nu a respectat decizia înaltei Curți de Casație și Justiție și i-a trimis un înscris care îl obliga, pentru soluționarea cererii de recuzare să achite taxă de timbru de 300 RON, deși a formulase cerere de ajutor public judiciar;

- prin încheierea dată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute în art. 12 C. proc. civ. a căror nerespectare atrage sancțiune a nulității;

- completul de judecată nu a făcut cercetarea judecătorească refuzând să facă adresă la Primăria Șiretei, Județul Iași pentru comunicarea la dosar a unei copii de pe Registrul Agricol al bunurilor mamei sale, B.;

- s-a făcut judecata în lipsa petentului și nu i-a fost desemnat avocat.

- petentul a invocat motivele de casare prevăzute de pct. 5 și 7 ale alin. (1) ale art. 488 C. proc. civ.

- petentul a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii atacate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 23 noiembrie, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii din 28 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă și a fixat termen de judecată la data de 22 martie 2022, ora 9

:00

, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Judecata în recurs. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Aceste dispoziții legale trebuie puse în relație cu cele ale art. 255 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului, precum și cu cele ale art. 258 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.

Rezultă din cele de mai sus că, pe de o parte, legea îi impune judecătorului să dea dovadă de stăruință pentru a afla adevărul în cauză; pe de altă parte, atunci când trebuie să decidă cu privire la probele ce trebuie administrate în vederea aflării adevărului, legea îi recunoaște judecătorului un drept de apreciere, acesta având prerogativa de a analiza în concret, raportat la obiectul și particularitățile procesului, care dintre probele propuse de părți sunt nu doar legale, ci și pertinente ori concludente.

Astfel fiind, concluzia care se impune este aceea că atunci când judecătorul cauzei, subordonat obligației de a afla adevărul, admite motivat anumite cereri în probațiune ori, dimpotrivă, le respinge motivat, o asemenea împrejurare nu îl face incompatibil.

Prin urmare, nefondat afirmă recurentul că cererea sa de recuzare trebuie admisă întrucât judecătorii cauzei i-au respins anumite cereri în probațiune.

Nu există, așadar, nicio încălcare a legii în legătură cu soluționarea cererii de recuzare, motiv pentru care recursul trebuie respins, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii din 28 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2022.