ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1893/2019

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalul Iași, secția I civilă, reclamanta Școala Gimnazială Ciortești, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro, în echivalent în RON la data plății efective și a sumei de 6.836 RON, cu dobânzile și penalitățile legale de la data plății până la data achitării efective.

Prin Sentința civilă nr. 658 din 4 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Școala Gimnazială Ciortești și a fost obligată pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 228.000 RON reprezentând despăgubiri achitate numitului B..

Prin Decizia civilă nr. 633 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă A. împotriva Sentinței nr. 658 din 04.04.2017 a Tribunalului Iași, secția I civilă, pe care a păstrat-o; a fost obligată apelanta la plata, către intimata Școala Gimnazială Ciortești, a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva Deciziei nr. 633 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a declarat recurs recurenta-pârâtă A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21 noiembrie 2018.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 16 mai 2019 a luat act de conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că cererea de recurs îndeplinind cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, recursul este declarat în termenul legal, este supus taxei judiciare de timbru, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă. S-a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, recurenta-pârâtă datorează suma de 2932,5 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă soluționării recursului, neachitată până la momentul întocmirii raportului.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților litigante, însă acestea nu au înțeles să depună puncte de vedere.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, recurenta-pârâtă datorează suma de 2932,5 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă soluționării recursului, iar cerința timbrajului poate fi complinită de către recurentă prin depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea raportului, în conformitate cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, pentru neîndeplinirea cerinței privind timbrajul

Raportul a fost comunicat recurentei la data de 6 iunie 2019, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Față de împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula recursul declarat de pârâta A. împotriva Deciziilor nr. 633 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta A. împotriva Deciziilor nr. 633 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2019.

GGC - OB