ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2476/2019

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 1 februarie 2019, sub nr. x/2017, reclamantul Centrul Regional de Transfuzii Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de reprezentarea juridică a reclamantului în cadrul Dosarului civil nr. x/2015 al Curții de Apel Iași.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 453 C. proc. civ. și art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Sentința nr. 15916 din 20 februarie 2017, Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Centrul Regional de Transfuzii Iași, în contradictoriu cu pârâta A. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat aferent dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Iași, astfel cum acesta a fost redus. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1438 din 10 mai 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins apelul declarat de parata A. împotriva Sentinței nr. 15916 din 20 decembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Iași. A obligat-o pe apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Recurenta-pârâtă A. a depus la dosar cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., aspect consemnat în încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2019.

Prin Decizia nr. 487 din 9 mai 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a constatat nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei nr. 1438 din 10 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. A obligat-o pe recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Prin această hotărâre, Curtea de Apel Iași, secția civilă, nu s-a pronunțat asupra sesizării Curții Constituționale în sensul solicitat de către recurenta-pârâtă.

Asupra cererii de completare dispozitiv (cu referire la Decizia nr. 487 din 9 mai 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă), prin Decizia nr. 774 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca tardivă, cererea formulată de petenta A., în sensul pronunțării instanței de recurs asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

La 10 mai 2019, pârâta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, cale de atac ce vizează, conform susținerilor recurentei, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea de recurs a susținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în sensul că norma pretins neconstituțională vizează art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituția României.

De asemenea, recurenta a menționat că ipotezele emise de Curtea de Apel Iași, în sensul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, i-au încălcat drepturile și interesele, dreptul la un proces echitabil, fiind, astfel, nerespectat principiul egalității în fața legii.

Recurenta a solicitat ca instanța de judecată să dea curs cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile constituționale invocate, pentru a se stabili dacă spezele de judecată pot fi reprezentate și de acele cheltuieli care nu au legătură cu activitatea juridică și cu raportul juridic litigios, fiind străine de natura pricinii.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8 noul C. proc. civ.

Prin rezoluția din 25 noiembrie 2019, s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 12 decembrie 2019 și s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatului.

Prin întâmpinarea formulată la 6 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), intimatul Centrul Regional de Transfuzii Iași a invocat inadmisibilitatea recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 457 C. proc. civ., precum și nulitatea acestuia pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) și d) din același act normativ, respectiv pentru neindicarea motivelor de recurs și a hotărârii atacate.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În cauză, obiectul recursului este reprezentat de Decizia nr. 487 din 9 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin care s-a constatat nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei nr. 1438 din 10 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Admisibilitatea unei căi de atac și, implicit, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevăzute de lege.

Fiind pronunțată în recurs, Decizia nr. 487 din 9 mai 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așa fiind, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte este definitivă și, prin urmare, nesusceptibilă de reformare în această cale de atac.

Mai mult, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul exercitat împotriva unei decizii pronunțate în recurs nefiind stipulat de lege.

Înalta Curte mai reține că, în cauză, motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă A. vizează, conform susținerilor acesteia, implicit soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituția României, însă acest aspect nu este de natură să atragă admisibilitatea recursului.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

În acest sens, chiar dacă prin dispozițiile citate este reglementată calea de atac a recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 487 din 9 mai 2019, obiect al recursului pendinte, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, nu s-a dat o soluție asupra cererii de sesizare, care să poate fi recurată.

În plus, cererea privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, formulată de recurentă, în sensul pronunțării Curții de Apel Iași, secția civilă, asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 774 din 26 septembrie 2019 a aceleiași instanțe.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - NN