ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1545/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Reclamantul Centrul Regional de Transfuzii Iași, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 1 februarie 2017, a solicitat obligarea pârâtei A., ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent serviciului de asistență juridică prestat de apărătorul său în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Iași.

Sentința pronunțată de Judecătoria Iași

Prin Sentința civilă nr. 13671 din 8 noiembrie 2017, Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții și a obligat-o pe pârâta A. să plătească reclamantului Centrul Regional de Transfuzii Iași suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu de avocat, astfel cum a fost redus, aferent dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Iași.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A..

Decizia pronunțată de Tribunalul Iași

Prin Decizia civilă nr. 1105 din 12 aprilie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins apelul pârâtei A..

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs pârâta A.. Totodată, a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept referitoare la art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă

Prin Decizia civilă nr. 669 din 25 iunie 2019, Curtea de apel Iași, secția civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 453 alin. (1) C. proc. civ. invocată de recurenta-pârâtă;

A respins cererea pârâtei de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept;

A respins recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1105 din 12 aprilie 2018 a Tribunalului Iași, secția I civilă, decizie pe care a menținut-o;

A obligat recurenta să plătească intimatei suma de 800 de RON, cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Iași a reținut că textul a cărui neconstituționalitate se solicită a se analiza nu are legătură cu soluționarea recursului pe care partea l-a exercitat împotriva Deciziei civile nr. 1105 din 12 aprilie 2018 a Tribunalului Iași, secția I civilă, și că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate pentru sesizarea contenciosului constituțional.

Împotriva acestei soluții procesuale a declarat recurs pârâta A..

II. Recursul formulat în cauză

Recurenta a arătat că în mod greșit a reținut instanța că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanței; are ca obiect neconstituționalitatea art. 453 C. proc. civ. - text cu incidență în cauza în derulare, iar norma vizată de excepție are legătură cu soluționarea cauzei și nu a mai fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

A arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 453 alin. (1) C. proc. civ. întrucât a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deși, în opinia sa, nu are o culpă procesuală. În culpă procesuală este partea adversă, care a refuzat să pună în executare hotărârile definitive ale instanțelor privind reîncadrarea sa în muncă și plata obligațiilor către stat.

Recurenta a susținut că nu era legal să suporte onorariul de avocat pentru serviciul de asistență juridică prestat de apărătorul intimatului-reclamant, drepturile sale nefiind respectate. Plata onorariului de avocat a fost suportată din surse bugetare nedestinate acestor cheltuieli, care au fost decontate fără aprobarea Ministerului Sănătății cu încălcarea O.U.G. nr. 26/2012.

Prin obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, ce nu aveau legătură cu raportul juridic litigios dedus judecății, au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) și 21 alin. (1) și (3) din Constituție, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în favoarea părții adverse.

III. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului formulat împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 493 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat să fie respins recursul, ca nefondat.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, așa cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 321 din data de 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/20 iulie 2017, în cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța imediat superioară celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale are o competență specială, limitată exclusiv la examinarea legalității hotărârii pronunțate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, recursul exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale reprezentând un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului reglementat de C. proc. civ.

Așadar, în cadrul prezentului recurs, instanța va supune verificării aprecierea curții de apel cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma prevederilor speciale din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În acest context, excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, cu motivarea că recurenta nu a indicat și dezvoltat motive de nelegalitate conform art. 486 lit. d) C. proc. civ., nu poate fi primită.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va cenzura doar criticile referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea sesizării Curții Constituționale.

În acest cadru, nu vor fi analizate nici criticile prin care recurenta aduce în dezbatere aspecte devolutive ale procesului, vizând elemente de fapt, de interpretare a probatoriului, deoarece acestea nu pot fi valorificate în analiza pe care trebuie să o facă instanța cu privire la admisibilitatea sesizării contenciosului constituțional.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, această instanță decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În calea extraordinară de atac, exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a instanței de control constituțional, va fi examinat dacă instanța care a pronunțat hotărârea atacată, a respectat cerințele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Fiind învestită de către recurentă cu solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra neconformității cu legea fundamentală a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru a da curs unui asemenea demers.

Curtea de Apel Iași, ca instanță de recurs, a reținut că una dintre condițiile pentru a sesiza Curtea Constituțională este aceea a interesului procesual, ceea ce presupune ca partea să probeze influența hotărâtoare asupra judecării procesului a textelor sau dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță, în vigoare, contestate sub aspectul constituționalității acestora. Totodată, a reținut că textul a cărui neconstituționalitate se solicită a fi analizată nu are legătură cu soluționarea recursului îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 1105 din 12 aprilie 2018 a Tribunalului Iași, secția civilă, cercetarea judecătorească urmând a se face din prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., text care nu a fost declarat neconstituțional.

În acest context și pe temeiul acestor considerente, Curtea de Apel Iași a concluzionat în sensul lipsei legăturii între norma contestată și soluționarea căii de atac cu care a fost învestită.

Criticând această soluție, recurenta nu demonstrează de ce este lipsit de fundament legal raționamentul instanței, limitându-se la a reda în memoriul de recurs cerințele de admisibilitate reglementate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și la a susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile de legalitate instituite prin textul menționat.

Condiția de admisibilitate a legăturii excepției de neconstituționalitate invocate cu soluționarea cauzei deschide calea ridicării unei astfel de excepții în orice etapă a procesului și în orice procedură, fiind, astfel, largă și permisivă.

Cu toate acestea, însă, verificarea legăturii între norma contestată și soluționarea litigiului, vizează, în speță, etapa recursului.

În această fază procesuală, instanța învestită cu cererea de recurs a reținut că recurenta nu a indicat niciun motiv de casare și că unica critică care se subsumează unui motiv de nelegalitate este cea care se referă la contradicția dintre considerente și dispozitiv, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Ca atare, s-a constatat că prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textului menționat nu creează premisele aplicării directe a acestei norme la speța dedusă judecății, ceea ce avea de rezolvat instanța de recurs fiind, cu prioritate, stabilirea incidenței motivului de recurs anterior menționat.

Astfel, în această etapă nedevolutivă, instanței de recurs nu îi era permis să cenzureze probele din perspectiva verificării, în cadrul procesului secundar, a temeiniciei obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată aferente primului litigiu.

Recurenta a susținut că au fost încălcate dispozițiile din Constituție privind egalitatea în fața legii - art. 16 alin. (1) și dreptul la un proces echitabil - art. 21 alin. (3), întrucât a fost obligată în procesul secundar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul principal.

Pe acest aspect, pronunțând Decizia nr. 463 din 28 iunie 2016, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 21 din Constituție și a reținut că, în literatura de specialitate, cu referire la problema de drept supusă analizei, s-a arătat că "în toate situațiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acțiune separată, aceasta se înfățișează ca o cerere având un caracter principal, iar temeiul acțiunii îl constituie principiul răspunderii civile delictuale".

Totodată, a reținut că nu sunt întemeiate criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește caracterul imprevizibil al prevederilor legale citate sub aspectul îngrădirii dreptului cetățeanului de a se adresa justiției, în ipoteza în care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată, raționament care nu a a fost ignorat de Curtea de Apel Iași în prezenta speță.

De altfel, recurenta nu a combătut argumentul instanței conform căruia, chiar și prefigurarea unei soluții privind neconstituționalitate textului nu ar crea premisele aplicării directe a normei contestate în speță.

Așa fiind, în cauza de față nu se constată existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate de către recurentă nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

În consecință, pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul Centrul Regional de Transfuzii Iași.

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 669 din data de 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL