ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1634/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 356 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

A constatat nul recursul formulat de pârâta A. împotriva Deciziei civile nr. 1283/2018 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, și a obligat-o pe aceasta să plătească intimatei Centrul Regional de Transfuzii Iași suma de 300 RON cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta este singura instanță care poate decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj când prevăd neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin raportare la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanța a constatat că textul a cărui neconstituționalitate se solicită a se analiza nu are legătură cu soluționarea recursului de față exercitat împotriva Deciziei civile nr. 1283/2018 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Astfel, a arătat că în cauză nu este incidentă cerința ca prevederile considerate ca neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea prezentului recurs, atâta timp cât instanța urmează să analizeze nulitatea căii de atac exercitată, din perspectiva neîncadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., prevederi legale a căror constituționalitate nu a fost contestată de către recurentă.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, petenta a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înalta Curți la data de 27 mai 2019.

În cuprinsul criticilor, petenta a susținut că era îndeplinită condiția legăturii excepției cu cauza, prevăzută de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât a fost obligată la plata de cheltuieli de judecată.

Or, a susținut petenta, obligarea sa la plata acestor cheltuieli este nelegală, întrucât nu are culpă procesuală.

Totodată, a arătat că eventuala soluției de constatare a nulității recursului său nu are legătură cu cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că susținerile formulate de petentă pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ., pct. 8, pentru că se critică greșita aplicare a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluționării cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este, însă, limitată de textul art. 29 alin. (6) din lege, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate printre care cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurenta pârâtă A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 punctul 1 C. proc. civ., cu referire la art. 21 alin. (1) și (3) și art. 139 alin. (3) din Constituție.

În motivare, a susținut că sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale întrucât obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1) din Constituție, așa cum prevede Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, recurenta arată că a invocat excepția în calitate de parte în proces.

Referitor la cea de-a treia condiție, a arătat că prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei, prevederi ce se raportează la art. 16 și art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A menționat că toate cheltuielile la plata cărora a fost obligată de instanțe nu au legătură cu cauza, ceea ce duce la concluzia că a fost încălcat art. 139 al 3 din Constituția României ce reglementează materia "Impozite, taxe și alte contribuții".

Înalta Curte constată că, în dosarul de recurs în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, instanța urma să analizeze nulitatea căii de atac, exercitată din perspectiva neîncadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Or, aceste prevederi legale, în raport de care urma să fie analizat recursul, nu făceau obiectul controlului de constituționaliate solicitat de recurenta petentă.

Pentru ca cererea sa de sesizare a Curții Constituționale să fi fost admisibilă, era necesar, din perspectiva tetelor de lege mai sus citate, ca instanța de recurs să analizeze fondul pretențiilor invocate de recurenta pârâtă.

Înalta Curte reține deci condiția relevanței excepției invocate, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, chestiune ce trebuie analizată în concret, nu doar în abstracto și din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora aceasta a fost dată.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată o are în prezenta cauză, din analiza textelor a căror neconstituționalitate a fost invocată și obiectul cauzei, se constată că nu sunt fondate criticile petentei, neexistând legătură între soluția ce a fost dată în cadrul litigiului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională.

Așa cum a subliniat și curtea de apel, în cuprinsul încheierii recurate, petenta nu a formulat critici care să poate fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru ca instanța să procedeze la analiza fondului recursului, aceasta soluționând cauza prin admiterea excepției nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor de recurs în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât nu se poate reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către curtea de apel, pentru a face incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași este legală, motiv pentru care recursul formulat de petentă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva Deciziei nr. 365 din 10 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - GV