ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1441/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Analizând contestația în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 869/2018 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Litigii de Muncă și Asigurări s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de contestatoarea A..

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 533 din 19 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2017, formulată în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași.

A fost obligată contestatoarea A. să plătească intimatului Centrul Regional de Transfuzie Iași suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea soluției referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că prin cererea de sesizarea Curții Constituționale nu se critică dispoziții din legile în vigoare pentru neconformitatea acestora cu prevederile constituționale, ci, dimpotrivă, se solicită completarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceste cheltuieli de judecată trebuie să facă referire numai la activitatea juridică și nu la activități străine obiectului cauzei, ceea ce ar conduce la înlăturarea obligației stabilită în procese în sarcina contestatoarei A..

În atare condiții, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 139 alin. (3) și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României, invocate de contestatoarea A., a fost respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva deciziei civile nr. 869/2018 din 18 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Litigii de Muncă și Asigurări a declarat recurs A..

Prin decizia nr. 715 din 2 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a anulat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 869/2018 din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu privire la dispoziția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale și a fost obligată recurenta A. să achite intimatului Centru Regional de Transfuzie Iași suma de 800 de RON cheltuieli de judecată.

În motivare, instanța de recurs a reținut, în esență, că recurenta nu a dezvoltat critici ce ar putea face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în raport cu soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., aceasta limitându-se la susținerea că sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1-3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că obligarea sa la plata unor cheltuieli de judecată nu ar avea legătură cu raportul juridic litigios, precum și faptul că prin interpretarea eronată a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instanțele au creat neconstituționalitatea normei de drept evocate.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., susținând că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este nelegală, întrucât nu a supus analizei recursul formulat față de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție.

De asemenea, contestatoarea apreciază că recursului împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate nu îi sunt aplicabile regulile procedurale prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și art. 486 alin. (3) din același cod, deoarece anulând recursul, instanța nu s-a pronunțat asupra lui, motiv pentru care devine incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Susține că instanța de recurs a admis cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată, fără să analizeze legalitatea acestora și dacă aceste cheltuieli au legătura cu obiectul cauzei, pretinzând că din clasificația bugetară din care a fost plătit onorariul de avocat se fac alte cheltuieli, aspecte care se impun a fi analizate în prezenta contestație în anulare.

Intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar ca neîntemeiată, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Prioritar, Înalta Curte reține că inadmisibilitatea invocată de intimat reprezintă apărări formulate împotriva motivelor expuse în susținerea contestației în anulare, nefiind vorba de o veritabilă inadmisibilitate a căii de atac.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Conform dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., invocate de contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.

Ipoteza prevăzută de textul legal evocat prevede situația în care instanța de recurs a fost sesizată cu mai multe recursuri în aceeași cauză și omite să soluționeze unul din recursurile declarate.

Prin urmare, pentru a fi incident acest motiv trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanța de recurs să lipsească mențiunea referitoare la soluția dată respectivei căi de atac: admitere, respingere, anulare, perimare.

Or, prin decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurenta A., reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs invocate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac și a obligat pe recurenta A. să achite intimatului Centru Regional de Transfuzie Iași suma de 800 de RON cheltuieli de judecată.

Astfel, se constată că, în speță, nu se regăsește ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că Înalta Curte a fost sesizată cu o singură cerere de recurs, care a fost soluționată în sensul anulării acesteia întrucât nu cuprindea motive de nelegalitate prin care să arate greșelile imputate instanței cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În realitate, contestatoarea nu este mulțumită de modul cum a fost soluționat recursul și de modul de aplicare a legii, respectiv de faptul că instanța de recurs a reținut aplicabile în speță dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., însă pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Susținerea potrivit căreia instanța de recurs nu a cercetat în fond recursul nu poate fi primită, atâta timp cât instanța a anulat recursul pentru nerespectarea cerințelor formale prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În consecință, susținerile contestatoarei nu pot fi valorificate într-o contestație în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide calea recursului la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății.

Pentru aceste motive, nefiind incidente dispozițiile art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 715 din 2 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe contestatoarea A. să plătească intimatului CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ IAȘI, suma de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu de avocat.

Instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 800 RON, la suma de 200 RON.

Potrivit art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să achite cheltuielile de judecată, iar "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său."

Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, partea care a câștigat procesul nu poate obține rambursarea unor cheltuieli de judecată, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. O asemenea concluzie se impune și în dreptul intern.

Realitatea și necesitatea cheltuielilor țin de justificarea că ele au fost efectuate într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost privite de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obține serviciul avocatului la calitatea preconizată, ca garanție a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor impune ca, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul litigiului ori reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

În raport cu obiectul cauzei, cu durata procesului, cu apărările făcute de apărătorul intimatului CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ IAȘI, instanța apreciază ca rezonabilă plata unui onorariu în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 715 din 2 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă pe contestatoarea A. să plătească intimatului CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ IAȘI, suma de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.