ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1021/2019

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x din 12 iulie 2018, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 441 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Iași.

Prin Decizia nr. 495/2018 din 12 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale au fost respinse, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și art. 169 alin. (1) C. muncii, invocate de contestatoarea A. A fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 441 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Iași, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iași. A fost obligată contestatoarea să plătească intimatului suma de 800 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:

În cadrul contestației, contestatoarea a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 453 alin. (1) noul C. proc. civ., susținând că, în baza acestui text legal, instanțele de judecată au obligat-o la plata unor cheltuieli fără nici o legătură cu raportul litigios ori cu activitatea juridică, respectiv în baza art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, care privește executarea în 6 luni a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice debitoare stabilite prin titluri executorii.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

În speță, însă, contestatoarea nu a criticat dispoziții din legile în vigoare, pentru neconformitatea acestora cu prevederile constituționale, ci, dimpotrivă, a solicitat completarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art. 453 alin. (1) C. proc. civ. cu mențiunea "cheltuielile de judecată să facă referire numai la activitatea juridică și nu la activități străine obiectului cauzei" și a art. 169 alin. (1) C. muncii cu mențiunea "actualizarea drepturilor salariale este un drept al angajatului și nu poate fi reținută de angajator".

Or, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului. (2) Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției. (3) Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

În atare condiții, cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și art. 169 alin. (1) C. muncii, invocate de contestatoarea A., au fost respinse ca inadmisibile, pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva Deciziei nr. 495/2018 din 12 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a formulat recurs A.

Intimata CRTS - Centrul Regional de Transfuzie Iași a formulat întâmpinare prin excepția nulității recursului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nu se poate dispune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate decât dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 or, în cauză, sunt îndeplinite aceste condiții.

Recurenta susține că a invocat neconstituționalitatea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. întrucât întregul ciclu procesual începând de la Dosarul nr. x/2017 și continuând cu Dosarul nr. x/2018 stă sub semnul neconstituționalității acestui text de lege privind eroarea materială care a condus la soluții greșite în dosare. Prin interpretarea eronată a art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. instanțele au creat neconstituționalitatea acestui articol, neconstituționalitatea care, nu poate fi înlăturată decât prin a se face cunoscută situația Curții Constituționale. Arată recurenta că a rămas vitregită de o sumă considerabilă de bani urmare a unui cumul de soluții greșite în întregul ciclu procesual începând de la Dosarul nr. x/2017 și continuând cu Dosarul nr. x/2018.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția nulității recursului, o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale recurenta a invocat neconstituționalitatea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Instanța de apel a apreciat că, contestatoarea nu a criticat dispoziții din legile în vigoare, pentru neconformitatea acestora cu prevederile constituționale, ci, dimpotrivă, a solicitat completarea dispozițiilor legale în vigoare.

Înalta Curte reține că sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare.

Instanța nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, instanța verificând numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Înalta Curte, analizând cuprinsul cererii de sesizare, constată că recurenta nu a invocat motive de neconstituționalitate ci critici asupra modului de aplicare a legii, respectiv că a fost nelegal obligată la plata cheltuielilor de judecată, așadar, aspecte care exced controlului de neconstituționalitate.

Cum recurenta nu a invocat critici de neconstituționalitate care să aibă legătură cu soluționarea cauzei, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile de inadmisibilitate menționate mai sus, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, motiv pentru Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2019 s-a constatat că recurenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 Înalta Curte va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, depusă de recurentă, ca nedatorată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 495/2018 din 12 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, depusă de recurentă, ca nedatorată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC - LM