ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.11.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5993/2019

HOTĂRÂRE
28.11.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5993/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În dosarul nr. x/2015 reclamanta A. a învestit Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligarea ANAF-AJFP Iași să oblige, la rândul său, Centrul Regional de Transfuzie Iași la plata contribuțiilor de asigurări sociale și a impozitelor aferente drepturilor salariale cuvenite acesteia pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, respectiv obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate să oblige Centrul Regional de Transfuzie Iași să facă dovada plății contribuției de asigurări de sănătate aferente drepturilor salariale cuvenite pentru perioada de referință menționată.

S-a mai solicitat Centrului Regional de Transfuzie și Casei Județene de Pensii Iași să oblige, la rândul lor, pârâtul CRTS Iași la plata obligațiilor către stat începând cu aprilie 2001 până la reîncadrarea efectivă, precum și obligarea fiecărui pârât la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro.

Prin decizia civilă nr. 1556/06.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 645/06.07.2016 pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a fost obligată recurenta să plătească intimatului Centru Regional de Transfuzie Iași suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial redus.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta A..

Prin Decizia nr. 968/2019 din 05 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, art. 453 alin. (1) și art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

De asemenea, s-a admis excepția netimbrării și s-a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei 1556/06.11.2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, obligând revizuenta să plătească intimatului Centrul Regional de Transfuzie Iași suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse.

Împotriva deciziei nr. 968/2019 din 05 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs revizuenta A., prin care arată că potrivit Legii nr. 47/1992, instanța nu poate refuza sesizarea Curții Constituțională atunci când a fost invocată excepția de neconstituționalitate, apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru această sesizare.

Susține că Centrul Regional de Transfuzie Iași nu respectă hotărârile judecătorești și că recurentei nu i se poate reține vreo culpă procesuală în prezenta cauză.

Mai arată că în dosarul nr. x/2015 instanța a ignorat materialul probator și că, deși a formulat cerere de ajutor public judiciar, aceasta i-a fost respinsă și, ulterior, i-a fost anulată ca netimbrată cererea de revizuire.

Consideră că, în acest mod, nu a beneficiat de un proces echitabil.

Intimatul-pârât Centrul Regional de Transfuzie Iași a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiect al cererii de recurs.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele deciziei recurate, cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile formulate prin cererea de recurs vizând doar elemente de fapt ale cauzei. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și reținând că recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 968/2019 din 05 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. și cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va obliga recurenta A. la plata către intimatul Centrul Regional de Transfuzii Iași a sumei de 300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, apreciind că onorariul solicitat rezultat din facturile depuse la dosar este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, care a constat în formularea unei întâmpinări și care, de altfel, nici nu s-a prezentat la singurul termen de judecată acordat pentru soluționarea recursului.

Constată nul recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 968/2019 din 05 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata către intimatul Centrul Regional de Transfuzii Iași a sumei de 300 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1021/2019
Asupra cererii de recurs de față Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x din 12 iulie 2018, contestatoarea A.
ÎCCJ 2019-09-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1441/2019
itate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 139 alin. (3) și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României, invocate de contestatoarea A., a fost respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea
ÎCCJ 2019-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 871/2019
nr. 757 din 8 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuenta A. A fost respinsă, ca inadm
ÎCCJ 2019-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2019
Ședința publică din data de 2 aprilie 2019 Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele: 1. Prin decizia civilă nr. 869/2018 din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Litigii de Muncă și Asigurări s-a r
ÎCCJ 2020-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 105/2020
normei la care se referă sesizarea. Concluzionând, Înalta Curte apreciază că instanța anterioară în mod legal și temeinic a apreciat că în cauză nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
Sursă