ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 359/2018

Ședința publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței, în principal, constatarea existenței dreptului reclamantei de a se subroga în drepturile creditorului inițial, C. S.R.L. și, pe cale de consecință, constatarea dreptului reclamantei de a obține restituirea integrală a plății efectuate în urma validării popririi, în sumă totală de 308.159,59 RON.

Prin sentința civilă nr. 1820 din 18 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, au fost respinse excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta S.C. B. S.A.; a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu S.C. B. S.A.; a fost admisă cererea cu caracter subsidiar formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 308159,59 RON și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6686,59 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 1820 din 18 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în termen legal, pârâta S.C. B. S.A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost respins.

Invocând motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului și excepția inadmisibilității acestuia. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției tardivității (sens în care a anexat copie a dovezii de depunere a recursului la oficiul poștal) și respingerea excepției inadmisibilității recursului față de declararea ca fiind neconstituționale a dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit, susținând, în esență, admisibilitatea recursului, față de cele reținute prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Se impune precizarea că decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, de care se prevalează recurenta-reclamantă atât în cuprinsul cererii de recurs, cât în punctul de vedere la raportul întocmit în cauză, decizie referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

În temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit cărora:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

De altfel, conform art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată la data de 4 noiembrie 2015, prin urmare, anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În speță, valoarea obiectului acțiunii reclamantei o reprezintă suma de 308.159,59 RON RON cu titlu de restituirea integrală a plății efectuate în urma validării popririi, astfel că valoarea pretențiilor formulate nu depășește pragul de 1.000.000 RON, fiind vorba de o acțiune evaluabilă în bani care nu se încadrează în textul de lege anterior evocat.

În consecință, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că inadmisibilitatea căii de atac este prioritară excepției tardivității recursului, întrucât pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 14 februarie 2018.