ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1682/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 29 septembrie 2017 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 2 octombrie 2017, sub nr. de dosar nr. x/2017, revizuentul C. a solicitat revizuirea încheierii din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015/a3.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică încheierii din 27 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015.

De asemenea, a susținut că, prin încheierea din 14 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a dispozițiilor încheierii din 27 iunie 2017, pronunțată în același dosar, întrucât instanța a reținut, în mod nelegal, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a SC. A. SA, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata SC A. SA a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii din perspectiva neîncadrării motivelor invocate în condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritara în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

La data de 06 februarie 2017, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererile de recurs formulate de recurentul-reclamantul C. și de recurenta-pârâta SC A. SA împotriva deciziei nr. 879 din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Prin încheierea din 27 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015 s-au dispus următoarele: au fost admise, în principiu, recursurile formulate de reclamantul C. și de pârâta SC A. SA împotriva deciziei nr. 879 din 23.11.2016 a Curții de Apel Iași, secția civilă, fiind fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2017, în ședință publică, pentru soluționarea recursurilor; s-a stabilit că recurentul-reclamant C. datorează în recurs, în raport de pretențiile contestate, taxă judiciară de timbru în cuantum de 36.617,75 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; s-a stabilit că recurenta-pârâtă SC A. SA datorează în recurs taxă judiciară de timbru la valoarea pretențiilor contestate în această cale de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; s-a pus în vedere recurentei-pârâte S.C A. S.A să precizeze în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii valoarea pretențiilor contestate în recurs și să timbreze la această valoare, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, pentru neîndeplinirea cerinței privind timbrarea.

Prin încheierea din 14 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, a fost admisă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petenta SC A. SA și s-a dispus scutirea petentei SC A. SA de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire revizuentul C., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate".

Prin urmare, prin dispozițiile legale sus evocate legiuitorul a stabilit expres că hotărârea prin care se soluționează cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu mai poate fi atacată pe o altă cale.

Cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este singura prin care poate fi supus cenzurii modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 39 alin. (2) din același act normativ, cererea de reexaminare, care vizează modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în întregul său, se soluționează prin încheiere, sens în care aspectele dezlegate prin încheierea definitivă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului.

O astfel de interpretare nu este de natură să nesocotească principiul constituțional al legalității căilor de atac, ci, dimpotrivă, dă expresie acestui principiu, valorificând intenția clară a legiuitorului de a reglementa o procedură rapidă și eficientă de soluționare a incidentelor privind modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, prealabil soluționării fondului litigiului.

Prin urmare, limitarea posibilității de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată/căii de atac exercitate exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părții în sarcina căreia s-a impus obligația de timbrare să supună contestația sa unei instanțe imparțiale și independente, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicție.

În consecință, aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot forma obiect de critică prin intermediul revizuirii, neexistând un drept de opțiune al părții în această privință.

Față de cele menționate, din interpretarea dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru rezultă că încheierea din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici revizuirii, fiind pronunțată în cadrul soluționării unei cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În acest context, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2017.