ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1187/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1187/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1187/2017

Asupra cererii de

față, constată următoarele :

Prin Încheierea nr. 698 din 7 aprilie

2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă,

a

fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind

strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. x/109/2013 al Curții

de Apel Pitești, secția I civilă.

Împotriva

acestei hotărâri A. a formulat cerere prin care a solicitat anularea

încheierii, întemeiata pe disp. art. 509 alin (1) pct.

9 C. proc. civ. și, în subsidiar,

art. 503 alin. (1) și art. 503 alin. (2) parag. 1 C. proc. civ.

In

motivarea cererii, se susține că hotărârea atacată trebuie

anulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și, în

subsidiar art. 503 alin. (1) din același cod, întrucât petentul a fost

împiedicat se înfățișeze ia judecată dintr-o împrejurare

mai presus de voința sa, înștiințând totuși instanța

că li este imposibil de a participa la ședința publică din

7 aprilie 2017, solicitând totodată preschimbarea termenului, pentru

a-și putea pregăti apărarea și cu respectarea principiului

contradictoria!! tatii, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) și

art. 14 alin. (4)-(5) C. proc. civ.

De

asemenea, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârea a

fost pronunțată cu Încălcarea normelor referitoare la

alcătuirea instanței, ne fiind constituită legal, întrucât au

fost încălcate prev. art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine

interioară al instanțelor judecătorești.

Astfel,

cererea de strămutare se impunea a ti soluționată de completul

CC3 N.C.P.C., care a fost învestit anterior cu strămutarea aceluiași

dosar, chiar dacă acei complet a înțeles să respingă

cererea modificatoare a obiectului cererii în temeiul art. 204 C. proc. civ.

(prin care a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/109/2013 și nu nr.

x/109/2014), ca incompatibilă cu instituția strămutării,

întrucât era îndeplinită condiția prevăzută de norma

legală ca ulterior înregistrării unei cererii Ia instanță,

sa se fi depus cel puțin o cerere formulată de aceleași

părți, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele

inițiale (or cererea de strămutare formulată în Dosarul nr. x/1/2017

avea ca obiect strămutarea Dosarului nr. x/109/2013, norma legală

neoperând distincția după cum a fost respinsă cererea,

principală sau incidentală, ca inadmisibilă sau neîntemeiata).

În continuare,

se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în

privința constituirii instanței.

Totodată,

potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea

instanței și față de art. 42 alin. (1) pct. 13, întrucât

există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la

imparțialitatea completului, deoarece acesta a respins cererea de

preschimbare a termenului de judecată față de împrejurarea

imposibilității absolute a petentului de a se prezenta la termenul

stabilit la 7 aprilie 2017 pentru soluționarea cererii de strămutare.

Ulterior,

în data de 2 mai 2017 A. a depus o cerere de completare a motivelor referitoare

la imparțialitatea completului ce a soluționat cererea de

strămutare.

Cererea

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția l civilă, sub nr. x/I din 11 aprilie 2017,

având ca obiect revizuire și a fost repartizată aleatoriu completului

C7.

Prin

rezoluția din 2 mai 2017, revizuentului A. i s-a pus în vedere să

depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în

cuantum de 100 lei, conform art. 26

alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și s-a dispus citarea acestuia cu

mențiunea îndeplinirii acestei obligații.

La

data de 14 iunie 2017, A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub

forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei,

stabilită în sarcina sa pentru calea de atac promovată.

Prin

încheierea din data de 26 mai 2017 Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a anulat ca nesemnată, cererea

de acordare a ajutorului public judiciar. Cererea de reexaminare a acestei

încheierii declarată de A. a fost respinsă, de asemenea, prin

încheierea din 20 iunie 2017.

Totodată,

la data de 26 mai 2017, cererea formulată de A. împotriva Încheierii nr.

698 din 7 aprilie 2017 a fost suspendată, pentru lipsa părților,

în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior,

a fost formulată cerere de repunere pe rol a cauzei de către A., iar,

după citarea acestuia eu mențiunea achitării taxei judiciare de

timbru în cuantum de 100 lei, a fost depusă, din nou, o cerere de ajutor

public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin

încheierea din 14 iulie 2017 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, a fost admisă cererea de

acordarea a ajutorului public judiciar și a fost dispusă scutirea

petentului A. de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimata

SC B. SRL nu a depus întâmpinare.

La

termenul din 14 iulie 2017, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității cererii formulate de A.

Examinând

cererea în raport cu excepția de inadmisibilitate invocată din

oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

În

cuprinsul cererii sale, A. își întemeiază calea de atac, în principal,

pe dispozițiile ce reglementează revizuirea, invocând art. 509 alin.

(1) pct. 9 C. proc. civ., susținând că a fost împiedicat să se

înfățișeze la termenul din 7 aprilie 2017 dintr-o împrejurare

mai presus de voința sa, înștiințând totuși instanța

că îi este imposibil de a participa Ia acel termen, motiv pentru care a

formulai și o cerere de preschimbare a termenului de judecată. în

subsidiar, pentru aceleași motive, se invocă și prevederile art.

503 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la contestația în anulare

obișnuită, precum și cele ale art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc.

civ. vizând contestația în anulare specială.

În

reglementarea codului de procedură civilă, revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru

motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de

art. 509 C. proc. civ. în afara acestor motive stricte și a cadrului

procesul reglementat, părțile nu pot solicita anularea

hotărârilor judecătorești, într-o procedură care ar

presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte

situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar

încălca astfel principiul securității

raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se

bucură hotărârile judecătorești definitive și s-ar

crea căi de atac care nu sunt prevăzute de lege.

Dreptul

de acces Ia justiție, garantat de art. 21 din Constituția României,

trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că

procedura de judecată este prevăzută de lege (art. 126 alin (2))

și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot

exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 129).

Aceste

dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a

considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă

hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică

sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în

limitele și eu respectarea condițiilor impuse de lege. Numai astfel

se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut in

preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit,

principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o

hotărâre definitivă nu mai poate fi pusă în discuție, în

afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

În

ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1)

pct. 9 C. proc. civ., invocat în cauză, acesta face parte dintre motivele

de revizuire pentru care art. 509 alin. (2) C. proc. civ. prevede că pot fi

supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Potrivit

art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., se poate formula cerere de revizuire

dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze

la judecată și să înștiințeze instanța despre

aceasta, dintr-un motiv mai presus de voința sa. Motivul de revizuire

arătat este admisibil numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele

două condiții impuse și anume imposibilitatea de prezentare a

părții la judecată și imposibilitatea de a

înștiința instanța. Dacă una dintre aceste condiții nu

se regăsește în speță, nu se poate anula hotărârea a

cărei revizuire se cere, deoarece, așa cum s-a arătat, calea

extraordinară de atac poate fi promovată doar în condițiile

restrictive impuse de lege. Pentru acest motiv de revizuire, folosirea

conjuncției „și" de către legiuitor nu dă naștere

la alte interpretări ale legii, fiind obligatoriu ca partea să

dovedească atât făptui că nu s-a putut prezenta la judecată

dintr-un motiv mai presus de voința sa, cât și faptul ca nu a putut

să Înștiințeze instanța.

În

speță, se constată atât din observarea dosarului de

strămutare, cât și din cuprinsul cererii formulate de A. că, la

data de 31 martie 2017, acesta a depus la dosar o cerere de preschimbare a

termenului de judecată prin care solicita acordarea unui alt termen de

judecată decât cel din 7 aprilie 2017, stabilit pentru soluționarea

cererii de strămutare, deoarece se afla în imposibilitatea de a se

prezenta la acel termen, aflându-se în Franța.

Cererea de

preschimbare a termenului de judecată a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin încheierea din 7 aprilie 2017 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, constatându-se că nu există

motive temeinice care să justifice

preschimbarea

termenului de judecată, reținându-se că prezența personală

a petentului la soluționarea cererii de strămutare nu era

obligatorie.

În consecință,

se constată că nu este îndeplinită condiția ea partea

să fi fost în imposibilitate obiectivă de a înștiința

instanța despre faptul că nu se poate prezenta ia termenul acordat.

Motivul de revizuire invocat în cererea de față nu poate fi extins

și Ia situațiile în care partea a formulat cerere de preschimbare a

termenului de judecată motivată de imposibilitatea prezentării

sale în instanță, iar cererea sa a fost respinsă.

Prin

urmare, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., cererea de revizuire

întemeiată pe acest aspect urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă.

Se

observă că au fost invocate, în subsidiar, și motive întemeiate

pe disp. art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Chiar

dacă s-ar considera că cererea formulată de A. împotriva

încheierii nr. 698 din 7 aprilie 2034 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție reprezintă o contestație în anulare,

întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., urmează a se reține că și aceste motive nu pot

fi primite, fiind inadmisibile.

Astfel,

motivul prevăzut de 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează ipoteza în

care partea care invocă acest temei legal nu a fost legal citată

și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecat.

Or,

în cauză nu se invocă nelegală citare (de altfel la dosarul de

strămutare se regăsește dovada de înmânare a citației

către A. pentru termenul de judecată din data de 07 aprilie 2017,

fila 72, ce fost transmisă atât în condițiile art. 154 alin. (1) teza

finală - prin agentul procedural al instanței In a cărui

circumscripție se afla cel căruia î se comunică actul - cât

și conform art. 154 alin, (6) - prin poșta electronică, petentul

confirmând primirea citațiilor pentru termenul din 7 aprilie 2017 prin

cererea de la fila 71 din același dosar), ci imposibilitatea de a se

prezenta la instanță, astfel că acest motiv nu se

încadrează în prev. art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În

ce privește susținerile întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., acestea nu pot fi primite, deoarece cazul prevăzut de acest

text legal are în vedere ipoteza ca hotărârea contestată să fie

pronunțată de o instanță de recurs sau de o

instanță de apel (în acest ultim caz, numai dacă hotărârea

instanței de apel nu poate fi atacată, potrivit legii, eu recurs).

Față

de particularitățile cererii de strămutare» care constituie doar

un incident procedural, rezultă că hotărârea dată în

strămutare nu se încadrează în ipoteza hotărârilor

pronunțate de instanțele de recurs sau de apel, astfel că

motivul întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

nu poate fi primit.

Pentru

aceste considerente, cererea formulată de A. împotriva Încheierii nr. 698

din 07 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, urmează a fi respinsa

ea inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea formulată de A. împotriva Încheierii nr. 698

din 07 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 iulie 2017.