ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1187/2017

Decizia nr. 1187/2017 Asupra cererii de față, constată următoarele : Prin Încheierea nr. 698 din 7 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. x/109/2013 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Împotriva acestei hotărâri A. a formulat cerere prin care a solicitat anularea încheierii, întemeiata pe disp. art. 509 alin (1) pct. 9 C. proc. civ. și, în subsidiar, art. 503 alin. (1) și art. 503 alin. (2) parag. 1 C. proc. civ. In motivarea cererii, se susține că hotărârea atacată trebuie anulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

și, în subsidiar art. 503 alin. (1) din același cod, întrucât petentul a fost împiedicat se înfățișeze ia judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, înștiințând totuși instanța că li este imposibil de a participa la ședința publică din 7 aprilie 2017, solicitând totodată preschimbarea termenului, pentru a-și putea pregăti apărarea și cu respectarea principiului contradictoria!! tatii, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) și art. 14 alin. (4)-(5) C. proc. civ. De asemenea, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârea a fost pronunțată cu Încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, ne fiind constituită legal, întrucât au fost încălcate prev. art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Astfel, cererea de strămutare se impunea a ti soluționată de completul CC3 N.C.P.C., care a fost învestit anterior cu strămutarea aceluiași dosar, chiar dacă acei complet a înțeles să respingă cererea modificatoare a obiectului cererii în temeiul art. 204 C. proc. civ. (prin care a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/109/2013 și nu nr. x/109/2014), ca incompatibilă cu instituția strămutării, întrucât era îndeplinită condiția prevăzută de norma legală ca ulterior înregistrării unei cererii Ia instanță, sa se fi depus cel puțin o cerere formulată de aceleași părți, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele inițiale (or cererea de strămutare formulată în Dosarul nr. x/1/2017 avea ca obiect strămutarea Dosarului nr. x/109/2013, norma legală neoperând distincția după cum a fost respinsă cererea, principală sau incidentală, ca inadmisibilă sau neîntemeiata).

În continuare, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în privința constituirii instanței. Totodată, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și față de art. 42 alin. (1) pct. 13, întrucât există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea completului, deoarece acesta a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată față de împrejurarea imposibilității absolute a petentului de a se prezenta la termenul stabilit la 7 aprilie 2017 pentru soluționarea cererii de strămutare. Ulterior, în data de 2 mai 2017 A. a depus o cerere de completare a motivelor referitoare la imparțialitatea completului ce a soluționat cererea de strămutare.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, sub nr. x/I din 11 aprilie 2017, având ca obiect revizuire și a fost repartizată aleatoriu completului C7. Prin rezoluția din 2 mai 2017, revizuentului A. i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea îndeplinirii acestei obligații. La data de 14 iunie 2017, A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, stabilită în sarcina sa pentru calea de atac promovată. Prin încheierea din data de 26 mai 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat ca nesemnată, cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Cererea de reexaminare a acestei încheierii declarată de A. a fost respinsă, de asemenea, prin încheierea din 20 iunie 2017. Totodată, la data de 26 mai 2017, cererea formulată de A. împotriva Încheierii nr. 698 din 7 aprilie 2017 a fost suspendată, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Ulterior, a fost formulată cerere de repunere pe rol a cauzei de către A., iar, după citarea acestuia eu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, a fost depusă, din nou, o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru. Prin încheierea din 14 iulie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admisă cererea de acordarea a ajutorului public judiciar și a fost dispusă scutirea petentului A. de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimata SC B. SRL nu a depus întâmpinare. La termenul din 14 iulie 2017, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii formulate de A. Examinând cererea în raport cu excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În cuprinsul cererii sale, A. își întemeiază calea de atac, în principal, pe dispozițiile ce reglementează revizuirea, invocând art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., susținând că a fost împiedicat să se înfățișeze la termenul din 7 aprilie 2017 dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, înștiințând totuși instanța că îi este imposibil de a participa Ia acel termen, motiv pentru care a formulai și o cerere de preschimbare a termenului de judecată.

în subsidiar, pentru aceleași motive, se invocă și prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la contestația în anulare obișnuită, precum și cele ale art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. vizând contestația în anulare specială. În reglementarea codului de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ. în afara acestor motive stricte și a cadrului procesul reglementat, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești, într-o procedură care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive și s-ar crea căi de atac care nu sunt prevăzute de lege.

Dreptul de acces Ia justiție, garantat de art. 21 din Constituția României, trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege (art. 126 alin (2)) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și eu respectarea condițiilor impuse de lege. Numai astfel se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut in preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre definitivă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., invocat în cauză, acesta face parte dintre motivele de revizuire pentru care art. 509 alin. (2) C. proc. civ. prevede că pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., se poate formula cerere de revizuire dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-un motiv mai presus de voința sa. Motivul de revizuire arătat este admisibil numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse și anume imposibilitatea de prezentare a părții la judecată și imposibilitatea de a înștiința instanța.

Dacă una dintre aceste condiții nu se regăsește în speță, nu se poate anula hotărârea a cărei revizuire se cere, deoarece, așa cum s-a arătat, calea extraordinară de atac poate fi promovată doar în condițiile restrictive impuse de lege. Pentru acest motiv de revizuire, folosirea conjuncției „și" de către legiuitor nu dă naștere la alte interpretări ale legii, fiind obligatoriu ca partea să dovedească atât făptui că nu s-a putut prezenta la judecată dintr-un motiv mai presus de voința sa, cât și faptul ca nu a putut să Înștiințeze instanța.

În speță, se constată atât din observarea dosarului de strămutare, cât și din cuprinsul cererii formulate de A. că, la data de 31 martie 2017, acesta a depus la dosar o cerere de preschimbare a termenului de judecată prin care solicita acordarea unui alt termen de judecată decât cel din 7 aprilie 2017, stabilit pentru soluționarea cererii de strămutare, deoarece se afla în imposibilitatea de a se prezenta la acel termen, aflându-se în Franța. Cererea de preschimbare a termenului de judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din 7 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatându-se că nu există motive temeinice care să justifice preschimbarea termenului de judecată, reținându-se că prezența personală a petentului la soluționarea cererii de strămutare nu era obligatorie.

În consecință, se constată că nu este îndeplinită condiția ea partea să fi fost în imposibilitate obiectivă de a înștiința instanța despre faptul că nu se poate prezenta ia termenul acordat. Motivul de revizuire invocat în cererea de față nu poate fi extins și Ia situațiile în care partea a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată motivată de imposibilitatea prezentării sale în instanță, iar cererea sa a fost respinsă. Prin urmare, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe acest aspect urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Se observă că au fost invocate, în subsidiar, și motive întemeiate pe disp. art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc.

civ. Chiar dacă s-ar considera că cererea formulată de A. împotriva încheierii nr. 698 din 7 aprilie 2034 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă o contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., urmează a se reține că și aceste motive nu pot fi primite, fiind inadmisibile. Astfel, motivul prevăzut de 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează ipoteza în care partea care invocă acest temei legal nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecat.

Or, în cauză nu se invocă nelegală citare (de altfel la dosarul de strămutare se regăsește dovada de înmânare a citației către A. pentru termenul de judecată din data de 07 aprilie 2017, fila 72, ce fost transmisă atât în condițiile art. 154 alin. (1) teza finală - prin agentul procedural al instanței In a cărui circumscripție se afla cel căruia î se comunică actul - cât și conform art. 154 alin, (6) - prin poșta electronică, petentul confirmând primirea citațiilor pentru termenul din 7 aprilie 2017 prin cererea de la fila 71 din același dosar), ci imposibilitatea de a se prezenta la instanță, astfel că acest motiv nu se încadrează în prev. art. 503 alin. (1) C. proc. civ. În ce privește susținerile întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc.

civ., acestea nu pot fi primite, deoarece cazul prevăzut de acest text legal are în vedere ipoteza ca hotărârea contestată să fie pronunțată de o instanță de recurs sau de o instanță de apel (în acest ultim caz, numai dacă hotărârea instanței de apel nu poate fi atacată, potrivit legii, eu recurs). Față de particularitățile cererii de strămutare» care constituie doar un incident procedural, rezultă că hotărârea dată în strămutare nu se încadrează în ipoteza hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs sau de apel, astfel că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. nu poate fi primit. Pentru aceste considerente, cererea formulată de A. împotriva Încheierii nr. 698 din 07 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, urmează a fi respinsa ea inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de A. împotriva Încheierii nr. 698 din 07 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2017.