ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2578/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2578/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia
nr. 2578/2015
Asupra cauzei de față, reține
următoarele:
Prin
Încheierea nr. 1099 din 23 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, a respins cererea formulată de petentul A., prin care solicita
strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarelor nr. x/90/2011,
nr. x/46/2014, nr. x/90/2014 aflate pe rolul Curții de Apel Pitești.
Prin Încheierea nr. 2040 din 02
octombrie 2015 a fost respinsă, de către aceeași instanța, cererea formulată de
petentul A. privind strămutarea pricinii care formează obiectul Dosarelor nr. x/90/2011
și nr. x/90/2014 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Împotriva acestora a formulat prezenta
contestația în anulare petentul A.
La termenul din 18 noiembrie 2015, în temeiul
dispozițiilor art 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 40
alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității
căii de atac exercitate, asupra căreia a rămas în pronunțare și pe care o va
admite pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 40
alin. (4) teza I C. proc. civ., "Hotărârea asupra strămutării se dă fără
motivare și nu este supusă niciunei căi de atac."
Din interpretarea literală a
dispozițiilor legale redate, reiese că împotriva hotărârilor judecătorești prin
care a fost soluționată o cerere de strămutare nu se poate exercita nicio cale
de atac, legiuitorul nefăcând nicio distincție. Or, în aplicarea principiului
potrivit căruia Dacă legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (uni
lexin disilniguit, nev nas ilistutuere debemus) reiese ca împotriva acestora nu
poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.
Așa fiind, prin dispozițiile sus
evocate legiuitorul a stabilit expres că hotărârea asupra strămutării nu este
susceptibilă de a îi atacată cu nicio cale de atac.
Legalitatea căilor de atac presupune
faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac
prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional,
dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin
care poate ti atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege,
dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii și cu
respectarea acesteia.
Obiectul prezentului dosar îl
reprezintă soluționarea contestației în anulare formulate de petentul A.
împotriva Încheierii nr. 1099 din 23 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și împotriva
Încheierii nr. 2040 din 02 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 de
Înalta Curte de Casație și justiție, secția I civilă, prin care au fost
soluționate cereri de strămutare.
Întrucât încheierile ce fac obiectul
prezentei căi de atac nu sunt supuse niciunei cai de atac, ordinară sau
extraordinară, așa cum chiar în conținutul dispozitivului acestora se prevede,
Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare
formulată de contestatorul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația
în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 1099 din 23
aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, și împotriva Încheierii nr. 2040 din 02 octombrie 2015
pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publica, astăzi,
18 noiembrie 2015.