ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2190/2015

Decizia nr. 2190/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 4547 din 27 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. x/1/2011, a respins cererea formulată de petentul A., prin care solicita strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/301/2010 aflat pe rolul Judecătoriei sector 3 București,

Împotriva acesteia a formulat prezenta cerere de revizuire petentul A.

În motivarea căii de atac, petentul a susținut că încheierea atacată este nulă întrucât, în mod greșit, Ia soluționarea cererii de strămutare a Dosarului nr. x/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, instanța a reținut că acesta a fost soluționat.

La termenul din 14 octombrie 2015, Înalta Curte în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art,40 alin. (4) teza I C. proc. civ., a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, asupra căreia a rămas în pronunțare și pe care o va admite pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ., "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac".

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale redate, reiese că împotriva hotărârilor judecătorești prin care a fost soluționată o cerere de strămutare nu se poate exercita nicio cale de atac, legiuitorul neiăcând nicio distincție. Or, în aplicarea principiului potrivit căruia dacă nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, reiese că împotriva hotărârii prin care a fost soluționată o cerere de strămutare nu poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Așa fiind, prin dispozițiile sus evocate legiuitorul a stabilit expres că hotărârea asupra strămutării nu este susceptibilă de a fi atacată cu nicio cale de atac.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile iegii și cu respectarea acesteia.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă soluționarea cererii de revizuire formulate de petentul A. împotriva Încheierii nr. 4547 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă șI de proprietate intelectuală, prin care a fost soluționată o cerere de strămutare.

Întrucât Încheierea nr. 4547 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală, nu este supusă niciunei căi de atac, ordinară sau extrarodinară, Înalta Curte urmează sa respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva acesteia.

PENTRU ACESE MOTIVE

ÎNUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Încheierii nr. 4547 din 27 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2015.