ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2490/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de față : Prin încheierea nr. 2246 din 13 aprilie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de petenta G.A., prin care aceasta solicita strămutarea pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 21682/212/2008 al Tribunalului Constanța, secția civilă. La 01 iulie 2010 petenta a formulat cerere de revizuire împotriva acestei încheieri, solicitând desființarea ei, ca fiind abuzivă și părtinitoare. Analizând cererea de revizuire din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Dispozițiile legale invocate prevăd că hotărârea asupra cererii de strămutare se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.

Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincție. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste considerente cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G.A. împotriva încheierii nr. 2246 din 13 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.