ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6892/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Încheierea nr. 4272 din 20 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea de strămutare formulată de petenții Ț.G. și Ț.D. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul dosarului nr. 4422/1/2010 al Tribunalului Neamț. Împotriva acestei încheieri au formulat cerere de revizuire Ț.G. și Ț.D., arătând că au un litigiu cu intimații A.V. și A.E. cu privire la un vânzarea-cumpărarea unui teren și că expertiza efectuată în cauză a fost părtinitoare. De aceea solicită admiterea cererii, schimbarea în tot a hotărârii atacate și anularea celei din urmă hotărâri.

A invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Cererea a fost legal timbrată. - Analizând cererea de revizuire din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Dispozițiile legale invocate prevăd că hotărârea asupra cererii de strămutare se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac. Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincție.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Ț.G. și Ț.D. împotriva Încheierii civile nr. 4272 din 20 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.