ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6892/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin Încheierea nr.

4272 din 20 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins cererea de strămutare formulată de petenții

Ț.G. și Ț.D. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul

dosarului nr. 4422/1/2010 al Tribunalului Neamț.

Împotriva acestei încheieri au formulat

cerere de revizuire Ț.G. și Ț.D., arătând că au un litigiu cu intimații A.V. și

A.E. cu privire la un vânzarea-cumpărarea unui teren și că expertiza efectuată

în cauză a fost părtinitoare. De aceea solicită admiterea cererii, schimbarea

în tot a hotărârii atacate și anularea celei din urmă hotărâri. A invocat

dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Cererea a fost legal

timbrată.

- Analizând cererea

de revizuire din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru

considerentele ce succed:

Dispozițiile legale

invocate prevăd că hotărârea asupra cererii de strămutare se dă fără motivare

și nu este supusă niciunei căi de atac. Sintagma folosită de legiuitor cuprinde

atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care

este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste

căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo

asemenea distincție.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României,

neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste

considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Ț.G. și Ț.D.

împotriva Încheierii civile nr. 4272 din 20 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.