ÎCCJ, Decizia nr. 153/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 5365 din 18 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 2299/1/2010, s-a respins cererea formulată de Asociația C.M.E., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 10196/4/2009 al Tribunalului București. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 37 C. proc. civ. La data de 21 octombrie 2010, împotriva încheierii sus menționate, a declarat recurs Asociația C.E., fără a indica motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția lipsei capacității de folosință a recurentei și excepția admisibilității recursului. În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este investită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea oricăror altor aspecte. Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în materie de strămutare, pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 40 C. proc.

civ. Prin recursul declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către reclamantă a caracterului autonom al acesteia. Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărâri date în cursul judecății. Pe de altă parte, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, excepția de la regula generală, statuată de textul legal menționat, cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății, fiind de strictă interpretare. Cu privire la încheierile pronunțate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc.

civ. reglementând în mod expres că „hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”. Ca atare, încheierea menționată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă. Așadar, în raport cu principiul menționat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia strămutării, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind inadmisibil.

Pe de altă parte, cum recursul nu privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală, ci o încheiere a secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în materie de strămutare, iar încheierea pronunțată în cauză este o hotărâre irevocabilă, nu sunt întrunite nici cerințele art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010. Ca atare, în raport cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, potrivit atât dreptului comun, cât și acestei legi speciale.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociația C.E. împotriva Încheierii din camera de consiliu nr. 5365 de la 18 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 2299/1/2010. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.