ÎCCJ, Decizia nr. 58/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 58/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Încheierea nr. 4794 din 29 septembrie
2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală în dosarul nr. 1225/1/2010, s-a respins cererea
formulată de Asociația C.M.E., privind strămutarea judecării cauzelor ce
formează obiectul dosarului nr. 10196/4/2009 al Tribunalului București, secția
a III-a civilă, al dosarului nr. 14507/4/2009 al Judecătoriei sectorului 4
București și al dosarului nr. 10506/4/2009 al Judecătoriei sectorului 4
București.
Instanța a reținut că
soluția se impune, întrucât dosarul nr. 10196/4/2009 al Tribunalului București
și dosarul nr. 14507/4/2009 al Judecătoriei sectorului 4 București s-au judecat
și întrucât nu există motivul de bănuială legitimă, în sensul art. 37 C. proc.
civ.
La data de 29
septembrie 2010, împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs petenta
Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I.
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9
judecători va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este
învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor
cereri sau susțineri.
Recursul este
inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9
judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în
materie de strămutare, pronunțată de secția civilă și de proprietate
intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 40 C.
proc. civ.
Cu privire la
încheierile pronunțate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a
reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispozițiile art. 40
alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea asupra
strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”.
Ca atare, încheierea
menționată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea
procesual civilă.
Așadar, în raport cu
principiul menționat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia
strămutării, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea
procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin
exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind
inadmisibil.
Pe de altă parte,
potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, în forma în
vigoare la momentul declarării recursului, completul de 9 judecători judecă
recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de
secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, prin art.
21 din legea menționată a fost stabilită competența secțiilor de a judeca
recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din același act
normativ a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele
penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.
Din coroborarea
textelor legale menționate, rezultă că secția civilă și de proprietate
intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții de
altfel, cu excepția secției penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri
irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Așadar, cum recursul
privește o încheiere a secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, dată în materie de strămutare, iar încheierea
pronunțată în cauză este o hotărâre irevocabilă, este evident, că nu sunt
întrunite cerințele art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Ca atare, în raport
cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi
privit ca inadmisibil, potrivit atât dreptului comun, cât și acestei legi
speciale.
Prin urmare, față de
cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al
egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina
căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de
exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice
cale de atac neconformă acestora.
Or, în cauză, aceste
cerințe se constată a nu fi îndeplinite.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant
A.I., împotriva Încheierii nr. 4794 din 29 septembrie 2010, pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală în dosarul nr. 1225/1/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.