ÎCCJ, Decizia nr. 71/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 71/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 2849 din camera de

consiliu de la 21 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 6017/1/2010, s-a respins cererea

formulată de Asociația C.M.E. privind strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul dosarului nr. 17064/3/2010 al Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Instanța a reținut că

nu există motive de bănuială legitimă, conform art. 37 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 22

septembrie 2010, împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs petenta

Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I.

În temeiul art. 137

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9

judecători, va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este

învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor

cereri sau susțineri.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9

judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în

materie de strămutare, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în condițiile art. 40 C. proc. civ.

Cu privire la

încheierile pronunțate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a

reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispozițiile art. 40

alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea asupra

strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”.

Ca atare, încheierea

menționată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea

procesual civilă.

Așadar, în raport cu

principiul menționat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia

strămutării, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea

procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin

exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind

inadmisibil.

Pe de altă parte,

potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, în forma în

vigoare la momentul declarării recursului, completul de 9 judecători judecă

recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de

secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, prin art.

21 din legea menționată, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca

recursurile determinate de C. proc.civ., iar prin art. 22 din același act

normativ, a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele

penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.

Din coroborarea

textelor legale menționate, rezultă că secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca și celelalte secții de altfel, cu excepția secției

penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a

fi atacate cu recurs.

Așadar, cum recursul

privește o încheiere a secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, dată în materie de strămutare, iar încheierea pronunțată în cauză

este o hotărâre irevocabilă, este evident, că nu sunt întrunite cerințele art.

24 din Legea nr. 304/2004, republicată.

Ca atare, în raport

cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi

privit ca inadmisibil, potrivit atât dreptului comun, cât și acestei legi

speciale.

Prin urmare, față de

cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al

egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina

căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de

exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice

cale de atac neconformă acestora.

Or, în cauză, aceste

cerințe se constată a nu fi îndeplinite.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant

A.I., împotriva Încheierii nr. 2849 din camera de consiliu de la 21 septembrie

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 6017/1/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.