ÎCCJ, Decizia nr. 62/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 62/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Încheierea nr. 4953 din 4 octombrie
2010, pronunțată în dosarul nr. 2298/1/2010, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea
formulată de petenții Asociația C.M.E. și A.I., prin care s-a solicitat strămutarea
judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1553/4/2010 al Judecătoriei
sectorului 4 București.
Instanța a constatat
și a reținut că nu există motive de bănuială legitimă, în sensul art. 37 C.
proc. civ. și că dosarul, a cărei strămutare a fost cerută, s-a soluționat.
La data de 4
octombrie 2010, împotriva încheierii sus-menționate a declarat recurs Asociația
C.M.E., prin reprezentant A.I.
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9
judecători, va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este
învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor
cereri sau susțineri.
Recursul este
inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9
judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în
materie de strămutare, pronunțată de secția civilă și de proprietate
intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 40 C.
proc. civ.
Cu privire la
încheierile pronunțate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a
reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispozițiile art. 40
alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea asupra
strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”.
Ca atare, încheierea
menționată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea
procesual civilă.
Așadar, în raport cu
principiul menționat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia strămutării,
cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind
susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi
de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind inadmisibil.
Pe de altă parte,
potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, în forma în
vigoare la momentul declarării recursului, completul de 9 judecători judecă
recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de
secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, prin art.
21 din legea menționată, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca
recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din același act
normativ, a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele
penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.
Din coroborarea
textelor legale menționate, rezultă că secția civilă și de proprietate
intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții de
altfel, cu excepția secției penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri
irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Așadar, cum recursul
privește o încheiere a secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, dată în materie de strămutare, iar încheierea
pronunțată în cauză este o hotărâre irevocabilă, este evident, că nu sunt
întrunite cerințele art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Ca atare, în raport
cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi
privit ca inadmisibil, potrivit atât dreptului comun, cât și acestei legi
speciale.
Prin urmare, față de
cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al
egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina
căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de
exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale
de atac neconformă acestora.
Or, în cauză, aceste
cerințe se constată a nu fi îndeplinite.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant A.I.,
împotriva Încheierii nr. 4953 din 4 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în
dosarul nr. 2298/1/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
Procesat
de GGC - NN