ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2011

ÎCCJ, Decizia nr. 72/2011

HOTĂRÂRE
24.01.2011
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 72/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 3082 din 30 septembrie

2010, pronunțată în dosarul nr. 5792/1/2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, a respins cererea de strămutare formulată de

Asociația C.E. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului

nr. 17004/3/2010 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Instanța a reținut că

nu există motive de bănuială legitimă, în sensul art. 37 C. proc. civ.

La data de 4

octombrie 2010, împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs Asociația

Având în vedere

prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, va examina cu prioritate admisibilitatea

căii de atac cu care este învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de

prisos analizarea altor cereri sau susțineri.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9

judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în

materie de strămutare, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în condițiile art. 40 C. proc. civ.

Cu privire la

încheierile pronunțate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a

reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispozițiile art. 40

alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea asupra

strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac”.

Ca atare, încheierea

menționată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea

procesual civilă.

Așadar, în raport cu

principiul menționat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia

strămutării, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea

procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin

exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind

inadmisibil.

Pe de altă parte,

potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, în forma în

vigoare la momentul declarării recursului, completul de 9 judecători judecă recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, prin art.

21 din legea menționată, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca

recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din același act

normativ, a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele

penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.

Din coroborarea

textelor legale menționate, rezultă că secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca și celelalte secții de altfel, cu excepția secției

penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi

atacate cu recurs.

Așadar, cum recursul

privește o încheiere a secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, dată în materie de strămutare, iar încheierea pronunțată în cauză

este o hotărâre irevocabilă, este evident, că nu sunt întrunite cerințele art.

24 din Legea nr. 304/2004, republicată.

Ca atare, în raport

cu dispozițiile legale menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi

privit ca inadmisibil, potrivit atât dreptului comun, cât și acestei legi

speciale.

Prin urmare, față de

cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al

egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina

căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de

exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice

cale de atac neconformă acestora.

Or, în cauză, aceste

cerințe se constată a nu fi îndeplinite.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant

A.I., împotriva Încheierii nr. 3082 din 30 septembrie 2010, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr.

5792/1/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.

Procesat

de GGC - NN

Sursă