ÎCCJ, Decizia nr. 66/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 5126 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1444/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea formulată de petentul A.S. privind strămutarea judecării pricinii care face obiectul dosarului nr. 204/33/2010 al Curții de Apel Cluj.

În adoptarea soluției, instanța a reținut că nu există motive de bănuială legitimă, conform dispozițiilor art. 37 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 19 octombrie 2010, împotriva sus-menționatei încheieri, a declarat recurs petentul A.S., solicitând rejudecarea cererii de strămutare și expunând doar motive de fapt invocate pe fondul acestei cereri.

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de casație și Justiție, completul de 9 judecători, va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Completul de 9 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în materie de strămutare, pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 40 C. proc. civ.

Cu privire la încheierile pronunțate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac”.

Ca atare, încheierea menționată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă.

Așadar, în raport cu principiul menționat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia strămutării, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind inadmisibil.

Pe de altă parte, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004, republicată, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca recursurile determinate de C. proc. civ., iar prin art. 22 din același act normativ a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.

Din coroborarea textelor legale menționate, rezultă că secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții, de altfel, cu excepția secției penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.

Așadar, cum recursul privește o încheiere a secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei de Curți de Casație și Justiție, dată în materie de strămutare, iar încheierea pronunțată în cauză este o hotărâre irevocabilă, est evident, că nu sunt întrunite cerințele art. 24 din Legea nr. 304/2004.

Ca tare, în raport cu dispozițiile legal menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil potrivit atât dreptului comun, cât și acestei legi speciale.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.S. împotriva Încheierii nr. 5126 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1444/1/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.