ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2019

Deliberând , în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față;

Petentul A., prin cererea de revizuire formulată la 26 mai 2017 2010, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a invocat contrarietatea de încheieri, în sensul că, încheierea pronunțată în data de 25 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2017 prin care a fost respinsă cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilită in cauză este contrară Încheiereii din 23 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, încheierii din 2 februarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și a încheierii din 3 noiembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x, prin care s-au admis cererile de reexaminare.

În acest sens, revizuentul a arătat că încheierea pronunțată în data de 25 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2017, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierilor anterioare, astfel cum au fost menționate anterior.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Astfel investită, Înalta Curte a examinat actele dosarului și cererea de revizuire, în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei legal, constatând inadmisibilitatea acesteia, în considerarea argumentelor în continuare arătate.

Prin încheierea din pronunțată în Camera de Consiliu, în data de 25 aprilie 2017,dosar nr. x/2017 Înalta Curte a respins cererea formulată de A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În argumentele expuse s-a reținut că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 199 din 31 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017.

La data de 12 martie 2017, s-a comunicat revizuentului A. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, la data de 22 martie 2017, revizuentul A. a formulat cerere de reexaminare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017/a1.

Înalta Curte a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora "acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: h) revizuire - 10 RON".

Înalta Curte a mai constat că, deși potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare", totuși în ceea ce privește modul de stabilire a timbrului judiciar, O.G. nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar nu prevede posibilitatea reexaminării.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unor hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grad deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin încheierea din pronunțată în Camera de Consiliu, în data de 25 aprilie 2017,dosar nr. x/2017 a cărei revizuire se cere, Înalta Curte a respins cererea formulată de A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Din economia reglementării în materia revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă, această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se înscrie în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Întrucât, prin încheierea din pronunțată în Camera de Consiliu, în data de 25 aprilie 2017, dosar nr. x/2017 de către Înalta Curte nu a fost schimbată situația de fapt reținută și nici nu au fost aplicate alte dispoziții legale la împrejurările de fapt stabilite în încheierile din procesuale anterioare, nu se poate susține că, prin această Încheiere/Incheieri, instanța de recurs ar fi evocat fondul litigiului în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de aceste dispoziții.

Din perspectiva acestor dispoziții legale imperative, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul.

Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, că solicitarea revizuentului nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 25 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.