ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3960/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 29 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018/a1, a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2018, având ca obiect recursul formulat împotriva Deciziei nr. 3710 din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei Încheieri a formulat cerere de revizuire petentul A., la data de 21 decembrie 2018 (data poștei înscrisă pe plicul de expediere, dosar), întemeiată în drept pe prevederile art. 509 C. proc. civ., de altfel, o cerere olografă, solicitând admiterea cererii de revizuire și modificarea în totalitate a încheierii atacate ca nelegală și netemeinică, iar, mai apoi, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția inadmisibilității cererii de revizuire pentru formularea acesteia împotriva unei încheieri definitive, care nu evocă fondul, Înalta Curte urmează să o admită, și să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În acest sens, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În speță, prin cererea de revizuire formulată se atacă o încheiere pronunțată la data de 29 noiembrie 2018, prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2018, având ca obiect recursul formulat împotriva Deciziei nr. 3710 din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Or, dispozițiile art. 39 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prevăd că:

"împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate", iar potrivit alin. (2) teza I din același text:

"cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru are caracter definitiv.

Față de cele ce preced, cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 reprezintă o cale de atac specială, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii stabilirea taxei judiciare de timbru.

Aspectele privind modul de stabilire a taxei de timbru nu pot forma obiect de critică prin intermediul altor căi de atac, neexistând un drept de opțiune al părții în această privință.

În speță, revizuentul A. a uzat de calea de atac prevăzută de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, mai sus redate, respectiv, cererea de reexaminare formulată împotriva modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru și,în plus, a exercitat calea de atac a revizuirii împotriva încheierii astfel pronunțate.

Prin raportare la aceste considerații, față de formularea clară a textului art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, încheierea anterior evocată este definitivă de la data pronunțării, și, prin urmare, nu este susceptibilă de a fi atacată pe nicio cale de atac, deci, nici calea revizuirii.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în fața altui complet al aceleiași instanțe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înțeleasă în termenii art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ceea ce este esențial din punct de vedere al procesului echitabil este ca partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Așadar, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte urmează a da eficiență textului art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 și, pe cale de consecință, a respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018/a1, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.

GGC - MM