ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2020

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.10.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 73,44 RON reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, a sumei de 9,53 RON, reprezentând penalități de întârziere, a sumei de 4,63 RON reprezentând dobânda legală, calculată de la data cesiunii de creanță și până la data de 30.09.2016 și a sumei de 1.101,65 RON reprezentând taxă de reziliere.

Sentința pronunțată de Judecătoria Iași: Prin sentința civilă nr. 3818 din 28.03.2018, Judecătoria Iași a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, a admis în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu paratul B., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 73,44 RON reprezentând contravaloare servicii, suma de 9,53 RON, reprezentând contravaloare penalități de întârziere aferente și suma de 4,63 RON reprezentând dobânda legală calculată de la data cesiunii de creanță și până la data de 30.09.2016; a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.101,65 RON reprezentând taxa de reziliere, ca neîntemeiată; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Decizia pronunțată de Tribunalul Iași în apel: Prin decizia nr. 178/2019 din 29 ianuarie 2019, Tribunalul Iași a admis apelul formulat de reclamanta C. împotriva sentinței civile nr. 3818/28.032018 a Judecătoriei Iași, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.101,65 RON reprezentând taxă de reziliere și suma de 25 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul B., dosarul find înregistrat pe rolul Curșii de Apel Iași.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, în recurs: Prin decizia nr. 768 din 25 septembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins recursul ca inadmisibil. 4. Cererea de recurs: Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași în recurs, contestatorul a declarat un nou recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de la data de 28 octombrie 2019. În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Procedura derulată în recurs: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar intimata- reclamantă a formult punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 24 martie 2020, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursulului: Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. (5) din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării." Față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia nr. 768 din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă, definitivă potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârât. PENTRU ACESTE MOTIVE,