ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1160/2016
Asupra cauzei de față,
prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea formulată la
data de 20 februarie 2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului lași,
reclamantul A. a solicitat
instanței obligarea pârâților SC B. SA și C. la piața sumei
de 40.000 RON daune materiale și a sumei de 800.000 RON cu titlu de daune morale.
De asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii
legale pentru sumele menționate, începând cu data producerii riscului asigurat
- 10 septembrie 2010 - precum și indexarea acestora cu indicele de inflație.
Prin sentința nr. 278 din
21 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă,
contencios administrativ și fiscal,
a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul
A. în contradictoriu cu pârâții SC B. SA și C.
În baza art. 19 alin. (1) din O.U.G.
nr. 51/2008, s-a dispus ca suma de 359,25 RON, reprezentând taxă judiciară
de timbru, pentru care reclamantul a beneficiat de scutire, să rămână
în sarcina statului.
Prin decizia nr. 469 din 11 noiembrie
2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă,
s-a respins apelul declarat de
A. împotriva sentinței civile nr. 278 din 21 mai 2015 a Tribunalului lași,
sentință ce a fost păstrată.
Împotriva deciziei nr. 469 din
11 noiembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă,
a declarat recurs reclamantul A.
Învestită cu soluționarea
căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
I civilă,
a procedat,
la data de 30 martie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității
în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, constatând
că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 30 martie
2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună
punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.
(4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele
17-18, 23, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a
fost comunicat părților.
Părțile nu au depus punct
de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493
alin. (4) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat în
cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele
considerente:
Art. 457 alin. (1) C. proc.
civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune
faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căiior
de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de
aceasta.
Prin urmare, în afară de căile
de atac prevăzute de îege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul
de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Recursul este o cale extraordinară
de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute
de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate
cu regulile de drept.
Art. 634 alin. (1) pct. 1 C.
proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu
sunt supuse apelului și nici recursului.
Potrivit dispozițiilor
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată
în M. Of. din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
nr. 62/2015: „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei
legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile
pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele
privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de
muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile
privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în
alte cereri evaluabile în hani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.
De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de
apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță
sunt supuse numai apelului”.
Obiectul litigiului din prezentul
dosar îl constituie acțiunea formulată de reclamantul A. prin care a solicitat
instanței obligarea pârâților SC B. SA și C. la plata sumei de 40.000
RON daune materiale și a sumei de 800.000 RON cu titlu de daune morale. De
asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii
legale pentru sumele menționate, începând cu data producerii riscului asigurat
- 10 septembrie 2010 - precum și indexarea acestora cu indicele de inflație.
Se constată că, în prezenta
cauză, este vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare mai mică
de 1.000.000 RON (valoare totală de 840.000 RON - 40.000 RON daune materiale
și 800.000 RON daune morale), început după data intrării în vigoare
a Legii nr. 2/2013, iar potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din actul
normativ amintit anterior, decizia nr. 469 din 11 noiembrie 2015 a Curții de
Apel lași, secția civilă, nu este supusă recursului întrucât
valoarea obiectului litigiului nu depășește suma de 1.000.000
RON.
Pentru argumentele expuse, se va
respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei
nr. 469 din 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 469 din 11 noiembrie 2015 a Curții
de Apel Iași, secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2016.