ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2016

Decizia nr. 977/2016

Asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. x/99/2014, reclamanții A.,

B., C., D., E. și F. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA

și intervenientul forțat H., în baza probelor administrate să se

dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale astfel: câte 100.000

euro pentru C., D., E., în calitate de fii ai defunctei I., câte 75.000 euro

pentru A. și B., părinți, și 50.000 euro pentru F., fratele

victimei.

În motivarea

cererii, reclamanții au arătat că, în urma unui accident de

circulație produs la data de 13 ianuarie 2011 de conducătorul auto H.,

deținătorul unui autovehicul asigurat la SC G. SA, a decedat I., ceea

ce îi îndreptățește la plata daunelor morale în cuantumul

solicitat.

Prin

sentința civilă nr. 696/2014 din 02 decembrie 2014 Tribunalul

Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis, în parte, acțiunea

și a obligat pârâta să plătească reclamanților

următoarele sume de bani: 15.000 euro către A. și 15.000 euro

către B. - părinți ai numitei I.; 25.000 euro către D.,

25.000 euro către E. și 25.000 euro către C. - fii ai numitei I.

și 10.000 euro către F., fratele numitei I. S-a respins cererea

reclamanților de plată a diferențelor sumei de bani solicitate,

precum și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de

judecata, ca nedovedită.

Prin

sentința civilă nr. 304 din 2 iunie 2015, Tribunalul Iași, secția

a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de

completare dispozitiv formulată de reclamanți, s-a dispus completarea

sentinței civile nr. 696 din 02 decembrie 2014 a aceleiași

instanțe, în sensul că a fost obligată pârâta SC G. SA la plata

dobânzii legale pentru sumele acordate de instanță, de la data

pronunțării - 02 decembrie 2014 și până la data plății

efective a sumelor de bani.

Prin Decizia civilă

nr. 344 din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă,

s-au respins apelurile declarate de SC G. SA și F., s-au admis apelurile

declarate de reclamanții A., B., C., D., E., iar hotărârea primei

instanțe a fost schimbată, în parte, în sensul că a fost

obligată pârâta să plătească reclamanților

următoarele sume: - câte 20.000 euro lui A. și B.; - câte 35.000 euro

lui D., E., C. S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței

ce nu erau contrare hotărârii.

La data de 17

decembrie 2015 pârâta SC G. SA a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr.

344 din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Învestită cu

soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea recursului

către intimați, iar la data de 18 februarie 2016

intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au invocat

nulitatea căii de atac pentru neîncadrare în dispozițiile art. 488 C.

proc. civ.

La data de 18 martie 2016 s-a

procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului, prin care magistratul raportor a constat că recursul nu este

admisibil.

Completul de filtru C11, la

data de 21 martie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus

comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună

puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la

filele 76-83 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților litigante,

însă acestea nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată

procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în

vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 21 aprilie 2016, în temeiul art. 493

alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea

părților, termen la care instanța a rămas în

pronunțare.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași

sub nr. x/99/2014, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat

ca, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA și intervenientul forțat H.,

în baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei la

plata de daune morale astfel: câte 100.000 euro pentru C., D., E., în calitate

de fii ai defunctei I., câte 75.000 euro pentru A. și B.,

părinți, și 50.000 euro pentru F., fratele victimei.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs.

Conform

dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile date în

apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și

alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse

recursului”.

De asemenea, art.

18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că

„Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1

ianuarie 2016”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „În procesele

pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și

până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit.

a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de

expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori

judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de

până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt

supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile

în care legea prevede că hotărârile de primă instanță

sunt supuse numai apelului.”

În plus,

potrivit art. 100 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă mai mulți

reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată,

formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând

raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care

să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea

instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a

naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte”.

În ceea ce

privește natura raportului juridic, în raport de dispozițiile art. 60

C. proc. civ., ipotezele de coparticipare procesuală decurg din raporturi

juridice obligaționale de solidaritate sau indivizibilitate, precum

și din raporturi juridice reale de coproprietate.

În

cauză, având în vedere că raporturile juridice dintre reclamanți

și pârâtă sunt distincte, iar pretenția cu valoarea cea mai mare

(100.000 euro) se situează sub pragul valoric prevăzut de textul

menționat, rezultă că hotărârea atacată nu este

suspusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de

atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în

scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale sus-menționate,

decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege,

cenzurii prin această cale de atac.

În

consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC G. SA - Sucursala Iași

împotriva

Deciziei

nr. 344 din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel

Iași, secția

civilă.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2016.