ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 977/2016

Decizia nr. 977/2016 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. x/99/2014, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA și intervenientul forțat H., în baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale astfel: câte 100.000 euro pentru C., D., E., în calitate de fii ai defunctei I., câte 75.000 euro pentru A. și B., părinți, și 50.000 euro pentru F., fratele victimei. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în urma unui accident de circulație produs la data de 13 ianuarie 2011 de conducătorul auto H., deținătorul unui autovehicul asigurat la SC G. SA, a decedat I., ceea ce îi îndreptățește la plata daunelor morale în cuantumul solicitat.

Prin sentința civilă nr. 696/2014 din 02 decembrie 2014 Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților următoarele sume de bani: 15.000 euro către A. și 15.000 euro către B. - părinți ai numitei I.; 25.000 euro către D., 25.000 euro către E. și 25.000 euro către C. - fii ai numitei I. și 10.000 euro către F., fratele numitei I. S-a respins cererea reclamanților de plată a diferențelor sumei de bani solicitate, precum și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, ca nedovedită.

Prin sentința civilă nr. 304 din 2 iunie 2015, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanți, s-a dispus completarea sentinței civile nr. 696 din 02 decembrie 2014 a aceleiași instanțe, în sensul că a fost obligată pârâta SC G. SA la plata dobânzii legale pentru sumele acordate de instanță, de la data pronunțării - 02 decembrie 2014 și până la data plății efective a sumelor de bani. Prin Decizia civilă nr. 344 din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă, s-au respins apelurile declarate de SC G. SA și F., s-au admis apelurile declarate de reclamanții A., B., C., D., E., iar hotărârea primei instanțe a fost schimbată, în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanților următoarele sume: - câte 20.000 euro lui A. și B.; - câte 35.000 euro lui D., E., C. S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței ce nu erau contrare hotărârii.

La data de 17 decembrie 2015 pârâta SC G. SA a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 344 din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea recursului către intimați, iar la data de 18 februarie 2016 intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au invocat nulitatea căii de atac pentru neîncadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. La data de 18 martie 2016 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care magistratul raportor a constat că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C11, la data de 21 martie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 76-83 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților litigante, însă acestea nu au depus puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 21 aprilie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., fără citarea părților, termen la care instanța a rămas în pronunțare. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. x/99/2014, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA și intervenientul forțat H., în baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale astfel: câte 100.000 euro pentru C., D., E., în calitate de fii ai defunctei I., câte 75.000 euro pentru A. și B., părinți, și 50.000 euro pentru F., fratele victimei. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”. De asemenea, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” În plus, potrivit art. 100 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte”.

În ceea ce privește natura raportului juridic, în raport de dispozițiile art. 60 C. proc. civ., ipotezele de coparticipare procesuală decurg din raporturi juridice obligaționale de solidaritate sau indivizibilitate, precum și din raporturi juridice reale de coproprietate. În cauză, având în vedere că raporturile juridice dintre reclamanți și pârâtă sunt distincte, iar pretenția cu valoarea cea mai mare (100.000 euro) se situează sub pragul valoric prevăzut de textul menționat, rezultă că hotărârea atacată nu este suspusă căii de atac a recursului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC G. SA - Sucursala Iași împotriva Deciziei nr. 344 din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2016.