ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 699/2016

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Muzeul Județean Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 98 din 30 iulie 2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor bugetare nr. x din 10 iunie 2013, emise de pârât, prin care s-a declarat neeligibilă suma de 1541,11 Euro din proiectul Patrimonium și s-a stabilit creanța bugetară în sumă de 1509,39 Euro.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4190 din 24 decembrie 2013, a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Muzeul Județean Satu Mare, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că O.U.G. nr. 66/2011 nu se poate aplica retroactiv și faptul că a respectat legislația cu privire la achizițiile publice și prevederile contractului de finanțare.

Apărarea intimatei-pârâte Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin întâmpinare, a invocat, în principal, excepția nulității recursului întrucât sunt reluate motivele prezentate în fața primei instanțe, fără a se aduce vreo critică sentinței atacate, iar în sub subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod. 1.1. Argumente de fapt și de drept relevante În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod. Astfel, recurentul deși a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare indicate, recurentul nedezvoltând nici o critică față de soluția primei instanțe, preluând aceleași considerente invocate pe fondul cauzei. Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), în privința numelui, prenumelui și domiciliul părții, și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) în privința taxei judiciare de timbru sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat.