ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1666/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1666/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
La data de 22 august 2013, reclamantul M.G. a
chemat în judecată pe pârâții C.J.P. Hunedoara - C.E.M.C.M. și C.M.C.
Timișoara, solicitând anularea Deciziei asupra capacității de muncă nr. 1420
din 20 mai 3013 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale de stat din
cadrul serviciului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă
al C.J.P. Hunedoara și anularea Deciziei medicale nr. 88 din 25 iulie 2013 dată
de C.M.C. Timișoara, obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii medicale care
să-i permită obținerea pensiei I.O.V.R.
Învestit cu
soluționarea cererii, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a respins
acțiunea (astfel cum a fost precizată ulterior) reclamantului și a disjuns
cererea de chemare în garanție a lui T.I., formulată de reclamant.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat apel reclamantul M.G.
Curtea de Apel Alba
Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel învestită
cu soluționarea apelului, prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2014 a
respins cererea de suspendare a judecării pricinii formulată de reclamant până
la soluționarea cererii de strămutare a cauzei, reținând că prin Decizia nr. 3032
din 5 noiembrie 2014 Înalta Curte, secția I civilă, a respins cererea formulată
de apelant cu privire la strămutarea judecării apelului pe care l-a declarat împotriva
sentinței civile nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a Tribunalului Hunedoara.
Prin hotărârea
atacată s-a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 24 noiembrie 2014,
iar prin Decizia nr. 787/A din 24 noiembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția
pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de reclamantul M.G., decizie definitivă.
Împotriva încheierii
de dezbateri din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat
recurs reclamantul M.G.
Învestită cu
soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,
a procedat, la data de 27 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că
recursul nu este admisibil.
Completul de filtru
C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art.
493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca
acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.
(4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor
aflate la filele 16-25 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității
în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar în data de 26 mai 2015
a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului, în termenul
de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.,
acesta arătând că instanțele de fond nu au insistat pentru aflarea adevăratei
stări de fapt și a legalității actelor medicale.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat
completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea
căii de atac.
S-a fixat termen
pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin.
(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul
formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 413 alin.
(1) alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța are facultatea de a suspenda
judecata când dezlegarea cauzei, depinde, în tot sau în parte, de existența sau
inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Dispozițiile art. 414
alin. (1) C. proc. civ. prevăd că asupra suspendării judecării procesului
instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod
separat la instanța ierarhic superioară, Când suspendarea a fost dispusă de
Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Potrivit alin. (2)
recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării
procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și
împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe
rol a procesului.
Din economia
întregului text al art. 414 Noul C. proc. civ., reiese că obiectul recursului
nu poate fi decât încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea
prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Prin urmare
încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în domeniul de
aplicare al art. 414 Noul C. proc. civ.
În speță, încheierea
atacată a fost pronunțată într-un litigiu ce se finalizează cu o hotărâre
definitivă, astfel încât nu poate fi atacată cu recurs.
Hotărârea atacată cu
apel, respectiv sentința civilă nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a Tribunalul Hunedoara,
secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată într-un litigiu
de muncă și nu poate fi supusă decât apelului, partea neavând deschisă și calea
exercitării unui recurs.
De altfel, prin Decizia
nr. 787/A din 24 noiembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru
conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de reclamantul M.G., decizie definitivă pronunțată de instanța de apel
în cadrul unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai căii de atac
a apelului.
Potrivit
dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele
stabilite de aceasta.
Din interpretarea
acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe
alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de
atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având
valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din
Constituție.
Față de cele sus
menționate, încheierea premergătoare pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la
data de 17 noiembrie 2014, ce face obiectul prezentei cereri de recurs, nu este
supusă acestei căi de atac.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de
reclamantul M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva încheierii de
ședință din data de 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 iunie 2015.