ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1666/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 22 august 2013, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâții C.J.P. Hunedoara - C.E.M.C.M. și C.M.C. Timișoara, solicitând anularea Deciziei asupra capacității de muncă nr. 1420 din 20 mai 3013 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale de stat din cadrul serviciului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă al C.J.P. Hunedoara și anularea Deciziei medicale nr. 88 din 25 iulie 2013 dată de C.M.C. Timișoara, obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii medicale care să-i permită obținerea pensiei I.O.V.R. Învestit cu soluționarea cererii, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a respins acțiunea (astfel cum a fost precizată ulterior) reclamantului și a disjuns cererea de chemare în garanție a lui T.I., formulată de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul M.G. Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel învestită cu soluționarea apelului, prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2014 a respins cererea de suspendare a judecării pricinii formulată de reclamant până la soluționarea cererii de strămutare a cauzei, reținând că prin Decizia nr. 3032 din 5 noiembrie 2014 Înalta Curte, secția I civilă, a respins cererea formulată de apelant cu privire la strămutarea judecării apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a Tribunalului Hunedoara. Prin hotărârea atacată s-a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 24 noiembrie 2014, iar prin Decizia nr. 787/A din 24 noiembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.G., decizie definitivă.

Împotriva încheierii de dezbateri din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul M.G. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 27 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 16-25 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar în data de 26 mai 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., acesta arătând că instanțele de fond nu au insistat pentru aflarea adevăratei stări de fapt și a legalității actelor medicale. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 413 alin. (1) alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța are facultatea de a suspenda judecata când dezlegarea cauzei, depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat la instanța ierarhic superioară, Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. Potrivit alin. (2) recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Din economia întregului text al art. 414 Noul C. proc. civ., reiese că obiectul recursului nu poate fi decât încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului. Prin urmare încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 Noul C. proc. civ. În speță, încheierea atacată a fost pronunțată într-un litigiu ce se finalizează cu o hotărâre definitivă, astfel încât nu poate fi atacată cu recurs. Hotărârea atacată cu apel, respectiv sentința civilă nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată într-un litigiu de muncă și nu poate fi supusă decât apelului, partea neavând deschisă și calea exercitării unui recurs.

De altfel, prin Decizia nr. 787/A din 24 noiembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.G., decizie definitivă pronunțată de instanța de apel în cadrul unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai căii de atac a apelului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Față de cele sus menționate, încheierea premergătoare pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17 noiembrie 2014, ce face obiectul prezentei cereri de recurs, nu este supusă acestei căi de atac. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva încheierii de ședință din data de 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.