ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3863/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 iunie 2014, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat: - anularea Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară-Sectorul instrumentelor și investițiilor; - obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței, prin care să fie aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a societății C. S.A., inițiată de ofertantul societatea A. S.R.L., având ca obiect un număr de 114.957 acțiuni nominative, reprezentând 38,9215% din capitalul social al societății C. S.A., la cel mai mare preț plătit de ofertant în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la Autoritatea de Supraveghere Financiară a documentației de ofertă, adică 21,48 RON/acțiune în conformitate cu dispozițiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital; - obligarea pârâtei, în cazul refuzului de a emite decizia în termenul ce va fi stabilit de către instanță, la plata, în favoarea reclamantei, a unei penalități în sumă de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate. Prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat și anularea Deciziei Autoritatea de Supraveghere Financiară, nr. 636 din 23 iunie 2014. Prin sentința civilă nr. 394 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj, invocă de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 noiembrie 2014.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 977 din 03 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 977 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică hotărârea primei instanțe, argumentând că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 9 alin. (9) din O.U.G. nr. 25/2002, art. 204 alin. (2) și (3) și art. 206 din Legea nr. 297/2004, art. 21 și art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și cu ignorarea prevederilor art. 204 alin. (1) și art. 207 din Legea nr. 297/2004. Recurenta-reclamantă reiterează critica nemotivării, de către intimata-pârâtă, a Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014, element esențial al actului administrativ, viciu ce a fost ignorat de către instanța de fond. Obligația motivării deciziei decurge din prevederile art. 9 alin. (5) din Statutul CNVM, actual intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, dar și din dispozițiile speciale din materia ofertei obligatorii de preluare, respectiv art. 204 din Legea nr. 297/2004. Măsura dispusă de intimata-pârâtă prin Decizia nr. A/408 din 20 mai 2014 este nelegală, neexistând vreun motiv pentru aplicarea în speță a dispozițiilor art. 204 alin. (2) și (3) din Legea nr. 297/2004, care reprezintă o excepție de la regula instituită de art. 204 alin. (1) din aceeași lege. Astfel, cât privește criteriul diferenței dintre prețul acțiunilor rezultat în urma tranzacțiilor efectuate pe piață și valoarea activului net contabil, această diferență nu justifică măsura criticată, ea reprezentând un criteriul aplicabil doar în cazul efectuării unei expertize de către un expert evaluator, în situația aplicării dispozițiilor art. 204 alin. (2) din legea nr. 297/2004. De asemenea, nici lichiditatea unei acțiuni pe piață nu reprezintă un criteriu legal pentru aplicarea regulilor excepționale. Cel de-al treilea criteriu, reprezentat de achiziția de acțiuni efectuate de ofertant/persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în intervalul de 12 luni anterioare depunerii documentației de ofertă, reprezintă chiar cerința impusă de legiuitor pentru a se face aplicarea art. 204 alin. (1) din legea nr. 397/2004. Nici dispozițiile art. 206 din Legea nr. 297/2004, care privesc eventualitatea unei proceduri de retragere a asociaților, nu susțin soluția instanței de fond, această ipoteză privind obligarea asociaților minoritari de a vinde acțiunile pe care le dețin, mecanismul de stabilire a prețului fiind diferit de cel reglementat de art. 204 alin. (1) din legea nr. 297/2004. Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă afirmă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivarea este parțial străină de natura pricinii. Instanța de fond a utilizat o motivare generică, fără nicio trimitere la textele legale invocate de reclamantă, achiesând la precizările intimatei-pârâte, care nu se regăsesc în decizia a cărei anulare se solicită. Sub un alt aspect, motivarea Curții de Apel București referitoare la aplicabilitatea art. 206 din Legea nr. 297/2004, este străină de natura pricinii, acest text nefiind aplicabil procedurii ofertei publice de preluare. Circumscris ambelor motive de recurs invocate și pentru aceleași argumente, recurenta-reclamantă critică soluția primei instanțe de respingere a cererii de anulare a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 636 din 23 iunie 2014, prin care a fost soluționată plângerea prealabilă, precum și a capetelor 2 și 3 din acțiunea introductivă.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23.10.2015, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din data de 4 octombrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Având în vedere ordinea soluționării excepțiilor prevăzută de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac, invocată din oficiu, apreciind că aceasta prevalează față de excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, invocată de recurenta-reclamantă. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect principal anularea Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014, interesul procesual al reclamantei A. S.R.L. se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actului administrativ le-ar putea avea asupra drepturilor și intereselor legitime ale societății. Astfel, se reține că, prin decizia contestată, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a dispus ca prețul per acțiune, în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a C. S.A., să fie stabilit potrivit prevederilor art. 204 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, de către un evaluator independent. Prin acțiunea în anularea acestei Decizii, reclamanta a urmărit înlăturarea aplicării prevederilor art. 204 alin. (3) și stabilirea prețului acțiunilor potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, folosul practic urmărit de către societate prin promovarea litigiului fiind acela de a achiziționa acțiunile C. S.A. la prețul de 21,48 RON/acțiune, calculat în raport de cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în cele 12 luni anterioare datei de depunere a documentației de ofertă. În raport de motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că interesul procesual al reclamantei A. S.R.L. exista la momentul promovării acțiunii, menținându-se pe tot parcursul soluționării cauzei în fond, actul administrativ contestat producând efecte în temeiul dispozițiilor legale în vigoare. Înalta Curte constată că în recurs au fost administrate înscrisuri din care rezultă că, după pronunțarea hotărârii atacate, dar anterior promovării recursului la data de 14 iulie 2015, prin Decizia nr. 1185 din 12 iunie 2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a admis la tranzacționare pe sistem alternativ (AeRO), administrat de B. S.A., acțiunile emise de societatea C. S.A., la care este acționară recurenta-reclamantă. De asemenea, Decizia nr. 880 din 06 mai 2015, de sancționare contravențională a reclamantei, în calitate de acționar majoritar, pentru neîndeplinirea obligației de derulare a ofertei publice de preluare, a fost revocată de autoritatea emitentă prin Decizia nr. 1666 din 16 iulie 2015, ca o consecință a constatării că, ulterior admiterii la tranzacționare pe sistemul AeRO, conform prevederilor Legii nr. 151/2014, acționarii majoritari care nu și-au îndeplinit obligația derulării ofertelor publice de preluare, nu mai pot fi obligați de Autoritate să lanseze astfel de operațiuni. În consecință, în temeiul modificărilor legislative survenite după pronunțarea sentinței recurate, nu se mai poate vorbi de existența unei obligații a recurentei-reclamante de a derula procedura ofertei publice de preluare a C. S.A., astfel încât, modalitatea de stabilire a prețului acțiunilor tranzacționate în cadrul procedurii nu mai prezintă nicio relevanță juridică. Măsurile dispuse prin Decizia nr. A/408 din 20 mai 2014 nu au fost puse în executare, iar în prezent, nu mai au caracter executoriu, ca urmare a faptului că nu mai există un cadru de funcționare a pieței RASDAQ, ulterior adoptării Legii nr. 151/2014, motiv pentru care recurenta-reclamantă nu mai justifică interesul înlăturării acestor măsuri și nici interesul desființării hotărârii primei instanțe. În raport de soluția dată asupra excepției lipsei de interes în susținerea recursului, nu se mai impune cercetarea criticilor formulate de reclamantă, care vizează fondul recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes în susținerea recursului este întemeiată și, în consecință, va admite această excepție și, în raport de dispozițiile art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca fiind lipsit de interes.