ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1599/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară, B. și C. S.A., a solicitat anularea Deciziei A.S.F nr. 119/27.01.2015 privind obligarea societății de a onora cererile de retragere din societate formulate în baza Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/2014 și a Deciziei A.S.F. nr. 534/25.03.2015 privind respingerea plângerii prealabile.

Prin sentința nr. 213 din 26.11.2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară, C. S.A. și B. și a anulat deciziile nr. 119/27.01.2015 și nr. 534/25.03.2015, ambele emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară și C. S.A.

3.1. Pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat casarea acesteia și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

3.1.1. În primul motiv de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentința atacată cuprinde motive contradictorii sau nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În concret, recurenta a criticat modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 242 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și a precizat faptul că procedura de exercitare a dreptului de răscumpărare este prevăzută de art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare, dispoziție care constituie temeiul legal care stă la baza actului administrativ supus controlului de legalitate.

3.1.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs partea a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că "dreptul de a se retrage din societate este condiționat de îndeplinirea condiției referitoare la exprimarea unui vot împotriva hotărârii adunării generale de către acționarul care solicită retragerea", iar, în speța de față, "acționarii B. și C. S.A. nu au fost prezenți la Adunarea Generală Extraordinară din data de 17.09.2014, ceea ce reprezintă faptul că nu și-au exercitat dreptul de vot (…); neexercitarea dreptului de vot nu poate fi echivalentă cu exercitarea unui vot împotriva hotărârii adunării generale, acesta trebuind să fie exprimat în mod expres."

Recurenta precizează faptul că dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 acordă dreptul de retragere tuturor acționarilor nemulțumiți de hotărârile AGEA privind divizarea/fuziunea respectivelor societăți, inclusiv acționarilor care dețin acțiuni care sunt tranzacționate pe piața de capital, indiferent dacă acestora li se alocă acțiuni care sunt sau nu tranzacționate ulterior adoptării hotărârii finale de divizare/fuziune; ca atare, intimata S.C. "A." S.A. avea obligația să onoreze cererile de retragere înregistrate la societate în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii de fuziune și care au fost depuse de acționari (care nu au fost de acord cu hotărârea de fuziune adoptată în data de 17.09.2014), în baza dispoziției normative anterior enunțate.

Faptul că acționarii îndreptățiți nu s-au prevalat de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 nu înseamnă că aceștia au achiesat la hotărârea de fuziune adoptată în cauza de față prin renunțarea la dreptul de retragere din societate.

Cazul reglementat de prevederile art. 134

8

din Legea nr. 31/1990, respectiv dobândirea propriilor acțiuni, se face prin efectul legii, astfel încât societatea confruntată cu o cerere legitimă de retragere nu are altă opțiune decât să dea curs solicitării acționarului în acest sens.

3.2. Pârâta C. S.A. a solicitat casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, pentru argumentele prezentate la dosar recurs.

4.1. Recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta C. S.A. (în prezent, D. S.A.) în care a invocat excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes în depunerea cererii de chemare judecată în ceea ce privește obligația de a onora cererile de retragere din societate formulate, în temeiul dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, de către acționarii care nu au votat în favoarea hotărârii de fuziune aprobate de AGEA S.C. "A." S.A.

În motivarea celor două excepții, recurenta a arătat faptul că, prin Decizia nr. 119/27.01.2015, s-a dispus în sarcina Consiliului de Administrație al S.C. "A." S.A. obligația de a adopta măsurile necesare în vederea onorării cererilor de retragere din societate, iar aceasta din urmă a încheiat contractul de tranzacție judiciară cu recurenta C. S.A., ceea ce reprezintă un prim act de executare a acestei obligații.

4.2. Intimata S.C. "A." S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară în care a invocat excepția nulității acestuia, în raport cu prevederile art. 489 C. proc. civ., precizând faptul că în memoriul de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise cu privire la sentința atacată. De asemenea, intimata a solicitat respingerea recursului, pentru argumentele dezvoltate la dosar.

4.3. Recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat note de ședință în legătură cu întâmpinarea formulată de intimata S.C. "A." S.A.

La data de 07.03.2016, recurenta C. S.A. a depus la dosar cerere de renunțare la judecata recursului, arătând în cuprinsul acesteia faptul că a încheiat cu intimata S.C. "A." S.A. tranzacție cu privire la dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care are ca obiect obligarea la răscumpărarea acțiunilor ca urmare a implicării societății pârâte într-o operațiune de fuziune.

Recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat instanței să ia act de renunțarea recurentei C. S.A. la calea de atac promovată.

Prin încheierea de ședință nr. 3515/09.12.2016, Înalta Curte a luat de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâta C. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12.10.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 14.12.2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, deoarece criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs pot fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând conținutul raportului întocmit, completul de filtru a constatat că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20.04.2017.

Referitor la excepția lipsei de interes

Recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta C. S.A. (în prezent, D. S.A.) în care a invocat excepția lipsei de interes în depunerea acțiunii în ceea ce privește obligația de a onora cererile de retragere din societate formulate, în temeiul dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, de către acționarii care nu au votat în favoarea hotărârii de fuziune aprobate de AGEA S.C. "A." S.A.

Având în vedere renunțarea recurentei la prezenta cale de atac, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes.

Referitor la recursul Autorității de Supraveghere Financiară

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimata-reclamantă S.C. "A." S.A. are ca obiect verificarea legalității:

- Deciziei nr. 119/27.01.2015 prin care recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a stabilit în sarcina Consiliului de Administrație al S.C. "A." S.A. obligația de a adopta măsurile necesare în vederea onorării cererilor de retragere din societate formulate, în baza art. 134 din Legea nr. 31/1990, de acționarii care nu au votat în favoarea hotărârii de fuziune adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor în data de 17.09.2014;

- Deciziei nr. 534/25.03.2015 prin care recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a respins contestația administrativă formulată împotriva primului act administrativ, ca neîntemeiată.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a anulat cele două acte administrative contestate, reținând, în esență, faptul că, în speța de față, nu sunt incidente prevederile art. 242 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, întrucât cererile de retragere din societate nu au fost formulate de către acționarii societății absorbite, ci de către acționarii societății absorbante. În același timp, instanța a apreciat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, însă, nu este îndeplinită condiția referitoare la exprimarea unui vot împotriva hotărârii Adunării Generale a S.C. "A." S.A. din data de 17.09.2014 prin care s-a dispus fuziunea prin absorbție a S.C. "A." S.A. (societate absorbantă) cu S.C. "E." S.A. (societate absorbită).

Înalta Curte nu poate împărtăși soluția instanței de fond, întrucât aceasta a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cu titlul prealabil, instanța de control judiciar reține că situația de fapt care a condus la adoptarea deciziei contestate este următoarea:

În cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. "A." S.A. din data de 16.01.2014 a fost aprobată, de principiu, fuziunea prin absorbție cu S.C. "E." S.A. (societate absorbită) și a fost mandatat Consiliul de Administrație să întocmească proiectul de fuziune.

În baza acestei hotărâri, Consiliul de Administrație a procedat la întocmirea Proiectului de fuziune, în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare și ale art. 241 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

În cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. "A." S.A. din data de 17.09.2014 a fost aprobată fuziunea prin absorbție dintre S.C. "A." S.A., în calitate de societate absorbantă și S.C. "E." S.A., în calitate de societate absorbită. Hotărârea a fost adoptată cu votul "pentru" al acționarilor reprezentând 100% din voturile exprimate de acționarii prezenți la adunare, respectiv cu votul a 75,21% din capitalul social. Prin aceeași hotărâre s-a aprobat majorarea capitalului social al intimatei-reclamante, prin emiterea a 12.393.644 acțiuni noi, cu o valoare nominală de 0,10 RON fiecare, acțiuni ce urmau a fi atribuite acționarilor S.C. "E." S.A.

La data de 01.10.2014, recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat intimatei-reclamante, în completarea documentației privind fuziunea, să depună și "declarația pe răspunderea membrilor consiliului de administrație din care să reiasă dacă au existat cereri de retragere din societate ale acționarilor care nu sunt de acord cu operațiunea de fuziune, în conformitate cu prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Prin încheierea nr. 1011/15.10.2014 a Tribunalului Sibiu, s-a constatat legalitatea fuziunii, s-a dispus înregistrarea Hotărârii A.G.E.A. din 17.09.2014 la Oficiul Registrului Comerțului și publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

În data de 02.12.2014, intimata-reclamanta a transmis documentele solicitate de către recurentă, cu excepția declarației privind opozițiile și certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerțului.

În data de 26.01.2015, recurenta A.S.F a emis certificatul de înregistrare a valorilor mobiliare seria x-358-8 din 26.01.2015, în baza căruia acțiunile emise în urma operațiunii de fuziune au fost înregistrate la Depozitarul Central S.A.

În urma hotărârii A.G.E.A. din 17.09.2014 au fost formulate cereri de retragere din societate de către următorii acționari (aceștia au deținut 5,0214 % din capitalul social): S.C. "F." S.R.L. pentru 7.000 acțiuni, B. pentru 116.210 acțiuni, G. pentru 3.430 acțiuni și C. S.A. Cluj Napoca pentru 5.516.664 acțiuni.

Societatea recurentă a răspuns tuturor acționarilor mai sus menționați că, potrivit art. 242 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și art. 132 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, nu sunt în drept să solicite retragerea din societate având posibilitatea de a-și înstrăina acțiunile pe piața de capital.

Urmare a acestui răspuns G. a procedat la înstrăinarea pe piața de capital a întregului pachet de acțiuni, S.C. "F." S.R.L. a renunțat la cererea de retragere, C. S.A. Cluj Napoca a formulat acțiune de obligare a societății reclamante de a accepta retragerea din calitatea de acționar și a răscumpăra 5.516.664 acțiuni la prețul de 2.372.128 RON, respectiv 0,4290 RON/acțiune (Dosar nr. x al Tribunalului Sibiu, soluționat amiabil prin încheierea unei tranzacții judiciare), iar B. a depus reclamație la recurenta A.S.F, care, în urma analizării sale, a emis cele două decizii a căror anulare se solicită în cauza de față.

Conform art. 134 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acționarul care nu a votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale cu privire la fuziunea societății are dreptul de a se retrage din societate și de a obține prețul acțiunilor pe care le posedă.

În literatura de specialitate a fost exprimată opinia potrivit căreia în textul legal anterior nominalizat se stipulează că acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: schimbarea obiectului principal de activitate; mutarea sediului societății în străinătate; schimbarea formei societății; fuziunea sau divizarea societății (…). Acționarii care solicită retragerea vor depune la sediul societății acțiunile pe care le posedă și vor dobândi în schimbul acestora o sumă de bani care va fi stabilită de un expert autorizat.

Se poate observa faptul că Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 441/2006, este aplicabilă în totalitate atât societăților listate cât și celor închise, cu alte cuvinte, indiferent dacă acționarilor li se alocă acțiuni care sunt sau nu tranzacționate ulterior adoptării hotărârii finale de divizare/fuziune.

Procedura prevăzută de art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede următoarele:

- dreptul de retragere din societate a acționarilor nemulțumiți de hotărârea AGEA privind fuziunea care poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data adoptării sale;

- evaluatorul este numit de ORC la cererea consiliului de administrație, respectiv a directoratului societății, în cazul în care sunt solicitări de retragere din societate în vederea stabilirii prețului ce urmează să fie plătit de societate pentru acțiunile deținute de acționarii care solicită retragerea din societate.

Așadar, contrar interpretării realizate de prima instanță, Înalta Curte apreciază că, în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acționarul care nu a votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale cu privire la fuziunea societății are dreptul de a se retrage din societate și de a obține prețul acțiunilor pe care le posedă. Suma cuvenită se stabilește ca valoare medie determinată de un expert autorizat independent, prin folosirea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării.

Prin urmare, este legală măsura dispusă de recurenta-pârâtă prin decizia contestată, respectiv aceea de obligare a intimatei-reclamante să onoreze cererile de retragere înregistrate la societate în termen de 30 de zile de la data adoptării Hotărârii de fuziune și care au fost formulate de acționari (care nu au fost de acord cu hotărârea de fuziune adoptată în data de 17.09.2014), în baza art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt fondate: prima instanță a prezentat argumentele pentru care a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 242 din Legea nr. 297/2004 și nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes, va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția lipsei de interes invocată de recurentă.

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 213/2015 din 26.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2018.