ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 975/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 13.04.2018 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea deciziei nr. 1717/29.11.2017 emise de către pârâta cu privire la soluționarea plângerii prealabile și a deciziei nr. 1372/02.10.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată și s-a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei formulată de către B. și C..

Împotriva sentinței nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul anulării deciziei nr. 1717/29.11.2017 emise de către pârâta cu privire la soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva deciziei nr. 1372/02.10.2017, precum și a deciziei nr. 1372/02.10.2017.

De asemenea, solicită respingerea ca nefondată a cererii de intervenție accesorie, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs.

În motivarea recursului, au fost invocate critici ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații - intervenienți în numele altei persoane C., B. au formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, apreciind că prin cererea de recurs nu sunt invocate motive de casare care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimații-intervenienți prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte constată că invocarea acesteia de către intimații-intervenienți accesorii este pur formală, în condițiile în care criticile formulate de recurentă se încadrează în mod evident în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., text legal care, de altfel, a fost indicat în mod explicit în cuprinsul cererii de recurs.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului reclamantei.

Pe fondul recursului, examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea deciziei nr. 1717/29.11.2017 emise de către pârâta cu privire la soluționarea plângerii prealabile și a deciziei nr. 1372/02.10.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința atacată, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată și s-a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei formulată de către B. și C..

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia A.S.F. nr. 1372/02 10.2017. s-a stabilit că acționarii societății A. S.A. Sibiu, înregistrați în Registrul acționarilor la data de 05.03.2015, pot depune cereri de retragere din societate în termen de 90 de zile de la data emiterii deciziei A.S.F., urmare încheierii finale (dezinvestire) nr. 45/04.02.2016 a Tribunalului Sibiu prin care s-a anulat hotărârea D. din data de 15.09.2014 privind retragerea de la tranzacționarea pe piața de capital a acțiunilor societății A. S.A. în baza Dispunerii de măsuri nr. 8/2006.

La art. 2 din Decizia A.S.F. nr. 1372/02 10.2017, s-a instituit în sarcina Consiliului de Administrație al societății A. S.A. Sibiu obligația să solicite oficiului registrului comerțului, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate conform dispozițiilor art. 1, numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii raportului de evaluare al societății, pentru determinarea prețului pe acțiune, raport care va fi efectuat în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la desemnare.

La adoptarea acestei decizii s-a avut in vedere ca în cadrul D. S.C. A. S.A. din data de 15.09.2014 a fost aprobată retragerea de la tranzacționarea pe piața de capital a acțiunilor societății în baza Dispunerii de măsuri nr. x

Hotărârea D. din data de 15.09.2014 a fost atacată de către doi dintre acționarii societății, respectiv C. și B.. Pe rolul instanțelor judecătorești au existat următoarele dosare: Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, având ca obiect suspendarea hotărârilor adoptate de D. S.A. din data de 15.09.2014, urmare cererilor formulate de C. și B.. La termenul din data de 28.04.2015 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți. Dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, având ca obiect acțiunea în anulare a hotărârilor adoptate de D. S.A. din data de 15.09.2014, formulată de C. și B.. La termenul din 04.02.2016, Tribunalul Sibiu a constatat nulitatea absolută a hotărârilor adoptate de D. S.A. din data de 15.09.2014, care a rămas definitivă prin neapelare.

Intre momentul adoptării hotărârii D. din 15.09.2014 si momentul pronunțării hotărârii, a intervenit Legea nr. 151/2014 privind desființarea pieței RASDAQ, lege care stabilea in mod expres modalitatea prin care societățile listate pe piața RASDAQ urmau sa se transfere pe alte piețe sau sa se retragă de la tranzacționare.

Art. 17 din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014 prevede că "Societățile ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RAS0AQ și piața valorilor mobiliare necotate care au convocat, anterior intrării în vigoare a prezentului regulament, o adunare generală extraordinară a acționarilor de retragere de la tranzacționare în temeiul Dispunerii de măsuri nr. 8/2006 pot derula procedura inițiată conform prevederilor acesteia. începând cu data intrării in vigoare a prezentului regulament, societăților ale căror acțiuni se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate nu le mai sunt aplicabile prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, nemaiputând fi convocate adunări generale extraordinare ale acționarilor în baza acesteia.

Urmare intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, societățile pe acțiuni listate pe piața RASDAQ aveau trei posibile variante de parcurs: 1. fie alegeau tranzacționarea pe o piață reglementată; 2. fie alegeau să meargă pe un sistem alternativ de tranzacționare; 3. fie optau pentru delistare.

Dacă societățile listate pe RASDAQ alegeau cea de a treia variantă sau dacă această variantă era o consecință a unei inerții, generată de lipsa oricărei decizii sau de lipsa convocării acționarilor, legea dă dreptul oricărui acționar (majoritar sau minoritar) de a cere societății să i se răscumpere acțiunile la un preț stabilit de un expert autorizat independent, respectiv de a se retrage.

Drept urmare in aceasta ultimă situație devin incidente prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 151/2014, respectiv declanșarea dreptului de retragere din societate a acționarilor.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 151/2014,"Acționarii au dreptul de a se retrage din societate și în cazurile în care adunarea generala convocată potrivit prevederilor art. 2:

a) nu se desfășoară din cauza neindeplinirii condițiilor legale de cvorum;

b) nu adoptă nicio hotărâre prin neindeplinirea condițiilor legale de majoritate;

c) nu se desfășoară în termenul de 120 zile stabilit la art. 2 alin. (1).

(2) Termenul de exercitare a dreptului de retragere curge de la data adunării generale in cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), respectiv de la expirarea termenului prevăzut la art. 2, in cazul prevăzut la alin. (1) lit. c)."

Raportat la necompetența A.S.F. de a controla activitatea și de a emite acte cu privire la o societate pe acțiuni de tip închis, instanța de fond a avut in vedere ca reclamanta a ramas in pasivitate, iar actionarii deși au formulat si depus in termen, la sediul societății, cererile de retragere din societate, cereri care trebuiau sa declanșeze procedura de stabilire a valorii acțiunilor si răscumpărarea lor de către societate, demersul lor a ramas fara rezultat.

Practic acționarii societății nu au avut dreptul de a solicita retragerea din societate potrivit Legii nr. 151/2014, având în vedere faptul că, în termenul legai de 120 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, Consiliul de Administrație al S.C. A. S.A. nu a convocat și nu a asigurat desfășurarea D. în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, iar hotărârea D. din data de 15.09.2014 privind retragerea de la tranzacționarea pe piața de capital a acțiunilor societății în baza Dispunerii de măsuri nr. 8/2006 a fost anulată definitiv de către instanță ulterior la 04.03.2016.

Drept urmare pentru recunoașterea drepturilor lor, au sesizat ASF, care prin Deciziei nr. 1372/02.10.2017 a dispus in sarcina Consiliului de Administrație al A. obligația de a iniția procedura de răscumpărare a acțiunilor

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA este autoritatea competentă din România în sensul art. 48 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. a) din O.U.G. nr. 93/2013, A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcționare și supraveghere a piețelor, participanților și operațiunilor pe aceste piețe și are drept obiective asigurarea stabilității competitivității si bunei funcționări a piețelor de instrumente financiare, promovarea încrederii în aceste piele si în investițiile în instrumente financiare, precum si asigurarea protecției operatorilor si investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase.

In scopul exercitării atribuțiilor de supraveghere, investigare și control, A.S.F. poate să dispună măsurile necesare astfel încât entitățile care desfășoară activități sau care efectueaza operațiuni în legătură cu piața de capital si cu instituții financiare, să se încadreze în prevederile legale specifice pieței de capital, astfel cum dispune art. 2 alin. (5) lit. h) din Legea 297/2004 privind piața de capital.

De asemenea conform prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 cu modificările si completările ulterioare.," în sensul prezentei ordonanțe de urgenta, A.S.F, exercită atribuții de autorizare; reglementare, supraveghem și control asupra:

a) intermediarilor de operațiuni cu Instrumente financiare; societăților de servicii de investiții financiare; organismelor de plasament colectiv; societăților de administrare a investițiilor, consultanților de investiții financiare; piețelor de Instrumente financiare; operatorilor de piață șl de sistem: depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare; contrapărților centrale; operațiunilor de piață; emitenților de valori mobiliare: . . . . . . . . . .

d) tuturor entităților, Instituțiilor, operatorilor de piață șl emitenților de valori mobiliare, precum șl operațiunilor șl instrumentelor financiare reglementate de legislația secundară emisă anterior Intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere o Sistemului de Pensii Private în sprijinul șl pentru Implementarea legislației primare aferente pieței financiare.

Potrivit art. 8 al Legii nr. 351/2014 ASF are competente de control si sancționare a emitenților fără o limitare in timp, iar in art. 9 al Legii nr. 151/2014 se instituie delegarea legislativa privind reglementarea aplicării prevederilor legale.

Așadar contrar susținerilor reclamantei în condițiile în care nu există o hotărâre a acționarilor A. S.A. Sibiu, adoptată în termenul legal prevăzut de Legea nr. 151/2014, A.S.F. are competența de a dispune măsuri.

Cu privire la celalalt motiv de nelegalitate, respectiv decăderea acționarilor din dreptul de retragere reglementat de dispozițiile art. 4 alin. (1) din legea nr. 151/2014, curtea de apel a avut in vedere ca Legea nr. 151/2014 a intrat in vigoare in data de 26.10.2014. data la care reclamanta avea deja hotărâta delistarea. Hotărârea D. din 15.09.2014 a fost anulata definitiv prin sentința civila nr. 45/CC/04.02.2016 pronunțata in dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, secția a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 151/2014.

Aceasta Hotărâre D. din 15.09.2014, și-a pierdut efectul abia la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, fapt care a determinat nașterea dreptului de retragere al acționarilor din societate doar de la acest moment, anterior neavând posibilitatea de a beneficia de prevederile Legii nr. 151/2014

Pe de altă parte, la momentul delistării societății, pentru protecția investitorilor, legea a prevăzut in mod expres posibilitatea ca investitorii care dețin acțiuni la societățile supuse procedurii de retragere de la tranzacționare sa fie despăgubiți printr-o procedura speciala respectiv răscumpărarea acțiunilor de către societate la un preț stabilit de către un expert evaluator independent. In cauza anterior sesizării ASF, acționarii intervenienți accesoriu au depus cereri de răscumpărare la sediul societății, dar aceasta nu a initiat procedura de stabilire a valorii acțiunilor societății.

Drept urmare decizia nr. 1372/02.10.2017 emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară este legală.

Înalta Curte apreciază că este fondată critica din recurs prin care se susține că intimații-intervenienți accesorii erau decăzuți din dreptul de retragere prevăzut de Legea nr. 151/2014, instanța de fond făcând o greșită aplicare a prevederilor acestei legi.

Înalta Curte are în vedere că intimații-intervenienți accesorii nu și-au exercitat dreptul de a se retrage din societatea reclamantă în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014, dar aplicabil și în cazurile prevăzute de art. 4 alin. (1) din aceeași lege. Aceasta în condițiile în care hotărârea D. din data de 15.09.2014, privind retragerea de la tranzacționarea pe piața de capital a acțiunilor societății reclamante, nu mai producea efecte încă de la data suspendării sale prin decizia nr. 196/28.04.2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Însă, chiar admițând că intervenienții accesorii nu și-ar fi putut exercita dreptul de retragere din societate mai devreme de data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost anulată hotărârea D. menționată (9 mai 2016), din actele dosarului nu rezultă exercitarea de către aceștia a dreptului menționat nici chiar în cele 210 zile care au urmat acestei date (termenul de 210 zile rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 și 3 din Legea nr. 151/2014).

Înalta Curte constată că decizia atacată în prezenta cauză a fost emisă ca urmare a cererii formulate de intervenienții accesorii la data de 7 iunie 2017, prin care aceștia au solicitat ASF întreprinderea măsurilor legale pentru a se asigura conformarea societății reclamante la dispozițiile de protecție a acționarilor. Această decizie este însă nelegală, în condițiile neinvocării unui temei legal care să prevadă posibilitatea autorității emitente de a stabili un termen de 90 de zile care să curgă de la altă dată decât cea prevăzută de Legea nr. 151/2014, termen în interiorul căruia acționarii aflați în situația prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din legea menționată să își exercite dreptul de retragere din societate.

Contrar susținerilor intimaților-intervenienți accesorii, Înalta Curte reține că obiectul deciziei atacate nu îl constituie refuzul ASF de admitere a tranzacționării pe o piață reglementată a acțiunilor emise de societatea reclamantă și, ca urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 151/2014 potrivit cărora, într-o asemenea situație, termenul de exercitare de către acționari a dreptului de a se retrage din societate curge de la data publicării deciziei ASF.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința atacată și, rejudecând: va admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și va anula deciziile nr. 1717/29.11.2017 și nr. 1372/02.10.2017, emise de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

De asemenea, Înalta Curte va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de B. și C..

În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata-pârâtă, ca parte care a pierdut procesul, la 10.200 RON cheltuieli de judecată fond și recurs către recurenta-reclamantă, sumă reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a onorariului avocațial achitate de către aceasta din urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 150/2018 din 2 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A.

Anulează deciziile nr. 1717/29.11.2017 și nr. 1372/02.10.2017, emise de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de B. și C..

Obligă intimata-pârâtă la 10.200 RON cheltuieli de judecată fond și recurs către recurenta-reclamantă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 februarie 2021.