ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 702/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ anularea Deciziei nr. 348/09.03.2017 și a Deciziei nr. 2221/08.12.2016, prin care a fost sancționat cu amenda de 6.000 RON.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1537 pronunțată în data de 30.03.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, anulând Decizia nr. 348/09.03.2017 și Decizia nr. 2221/08.12.2016.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat astfel admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea litigiului în fond.

A susținut, în esență, recurenta - pârâtă că, raportat la data pronunțării deciziei civile definitive nr. 228/01.02.2018 de către Curtea de Avei București în dosarul nr. x/2016 este evident că la data emiterii Deciziei A.S.F. nr. 2221/08.12.2016 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă de constatare a nulității AGEA din data de 22.01.2015.

Astfel, consideră că aprecierile instanței de fond, raportat la situația actuală a societății, ca urmare a constatării nulității hotărârii AGEA din data de 22.01.2015, nu pot fi reținute ca motive temeinice de admitere a acțiunii, întrucât nu tin cont de drepturile acționarilor izvorâte din dispozițiile imperative ale Legii nr. 151/2014 privind acordarea dreptului de retragere din societate acționarilor care și-au manifestat neechivoc opțiunea în acest sens în termenul legal.

De altfel, în ceea ce privește răspunderea civilă a societății fată de acționarii care au formulat cereri de răscumpărare, susține recurenta că obligația de plată a contravalorii acțiunilor deținute de aceștia a fost dispusă în sarcina societății B. S.A. si prin Hotărârea (definitivă) nr. 1885/17.11.2016 pronunțată în Dosarul pr. x/2016 de către Tribunalul Ialomița. 5

Prin urmare, apreciază ca fiind vădit eronată dispoziția instanței de fond potrivit căreia prin constatarea nulității absolute a hotărârii AGEA a B. S.A nr. 23. din 22.01.2015, a dispărut actul care a generat aplicarea procedurii de evaluarea a acțiunilor societății și care a dat naștere drepturilor acționarilor de a se retrage din societate și în mod corelativ obligației societății, respectiv a reclamantului A., de a efectua demersuri pentru numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

În mod eronat instanța de fond a statuat că " obligația reclamatului a rămas fără temei," deoarece umare a constatării nulității hotărârii A.G.E.A. din data de 22.01.2015 este "că nu mai există elementul material al faptei pentru care acesta a fost sancționat, apărând ca nefeșală la acest moment menținerea unei sancțiuni în sarcina sa. ", în condițiile în care A.S.F. are competența de a dispune măsurile necesare astfel încât entitățile ce desfășoară activități sau care efectuează operațiuni în legătură cu piața de capital și cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile reglementărilor A.S.F și ale celorlalte acte normative privind piața de capital, în speță ale prevederilor art. 3 alin, fi) din Legea nr. 151/2014 si implicit ale art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 17/2014.

A.S.F. a constatat faptul că finalitatea textelor normative respective nu a fost atinsă, cunoscând faptul că obligația intimatului - reclamant, în calitate de membru CA, de a solicita oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui nou Raport de evaluare privind prețul ce urmează a fi plătit acționarilor care și-aa exercitat dreptul de retragere din societate este impusă tocmai în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit acestora.

Așadar, necesitatea existenței unui raport de evaluare întocmit de către un expert autorizat independent și în fapt a contractării de către societate a unor astfel de servicii, reprezintă în fapt o condiție sine qua non a îndeplinirii obligației de plată a contravalorii acțiunilor deținute de acționarii care își exercită în virtutea legii, dreptul de retragere.

Susține, astfel că acest fapt este demonstrat și prin Hotărârea nr. 745/07.02.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, a respins solicitarea dlui C., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al S.C B. S.A., de anulare a Deciziei A.S.F. nr. 3098/26.10.2015 (de soluționare a plângerii prealabile) si a Deciziei A.S.F. nr. 1526/07.07.2015, ca neîntemeiată, evidențiind faptul ca sancțiunea dispusă (amenda în cuantum de 10.000 RON) a avut în vedere calitatea reclamantului în cadrul societății, în care avea anumite obligații imperative instituite atât de Legea 151/2014, cât și de Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014. ("chiar daca remedierea raportului de evaluare trebuie realizată de o terță persoană, respectiv de un expert autorizat independent, obligația de a solicita oficiului registrului comerțului numirea acestei persoane în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit de căire societate... pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate în situațiile prevăzute de Legea 151/2014, îi revine de drept consiliului de administrație/directoratului acesteia, motiv pentru care, în mod temeinic și legal s-a dispus de către A.S.F., în sarcina reclamantului, în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al societății, măsurile stabilite în Decizia nr. 1526/07.07.2015.").

Ca urmare, obligația de a solicita oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit de către societate . . . . . . . . . .pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate, reținută de Curte în dosarul menționat anterior, ca temeinică si legală, subzistă în sarcina consiliului de administrație/directoratului societății, implicit și a intimatului-reclamant din prezenta cauză, A., în calitate de membru al acestuia.

Raportat la temeiul legal al sancționării dispuse prin decizia contestată, rezultă așadar că argumentele prezentate nu sunt de natură a exonera intimatul - reclamant de răspundere contravențională, ci evidențiază o lipsă de diligentă în îndeplinirea obligațiilor prevăzute în mod expres în legislația pieței de capital șt de hotărârile instanței de judecată

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, contravențiile care se circumscriu art. 2 alin. (1), se pedepsesc cu amendă de la 5000 RON la 100.000 RON. Aplicarea sancțiunii trebuie să respecte circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și ale conduitei făptuitorului, astfel cum dispune art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Solicită astfel a se avea în vedere faptul că i s-a aplicat reclamantului sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege, cu luarea în considerare a circumstanțelor personale și reale ale săvârșirii faptei și ale conduitei făptuitorului.

Măsura adoptată de ASF prin Decizia nr. 2221/08.12.2016 a avut în vedere faptul că intimatul-reclamant, în calitatea sa de membru al Consiliului de administrație al societății B. S.A, nu a respectat dispozițiile prevăzute de Legea nr. 151/2014 și de Regulamentul ASF nr. 17/2014, emis în aplicarea acesteia, această conduită fiind de natură a prejudicia drepturile acționarilor societății.

Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea atacate și rejudecarea litigiului în fond.

Apărările formulate în cauză

Intimatul -reclamant A. a formulat în termenul legal întâmpinare împotriva recursului promovat de autoritatea pârâtă, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Consideră că raționamentul instanței de fond a fost unul corect, în condițiile în care hotărârea AGEA nr. 23/22.01.2015 a fost anulată, întreaga procedură prevăzută de Legea nr. 151/2014 nu mai putea fi urmată, impunându-se ca societatea să reia demersurile.

Consecința nulității unui act este repunerea părților în situația anterioară, toate actele subsecvente actului anulat fiind lovite și ele de nulitate.

Cum deciziile luate de ASF privind sancționarea membrilor Consiliului de administrație au avut la bază această hotărâre AGEA nr. 23/22.01.2015, este evident că sancțiunile aplicate nu mai au fundament, cel puțin din punct de vedere al răspunderii civile delictuale, cu referire concretă la culpă.

Acționarii au depus cereri de retragere din societate și de răscumpărare a acțiunilor deținute de ei după luarea hotărârii AGEA nr. 23/22.01.2015. În condițiile în care hotărârea a fost anulată, este evident că toată procedura reglementată de Legea nr. 151/2014 și de Regulamentul ASF nr. 17/2014 trebuia reanalizată.

Apreciază astfel că, în contextul în care ambele hotărâri ale AGEA au fost anulate si anume, cea din 22.01.2015 și cea din 13.07.2015, societatea a reluat procedura si a stabilit tot prin hotărâre AGA listarea acțiunilor pe un sistem alternativ de tranzacționare, drepturile acționarilor minoritari nu mai pot fi valorificate potrivit procedurii avute în vedere de ASF.

Este evident că în condițiile arătate, nu se mai punea problema evaluării acțiunilor, Adunarea Generala stabilind listarea pe un sistem alternativ de tranzacționare.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 151/2014, consiliile de administrație ale societăților ale căror acțiuni sunt tranzactionate pe piața RASDAQ, piața ce se va desființa, aveau obligația sa convoace adunările generale si sa aleagă intre (l)admiterea la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piața reglementata sau in cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare ori (2)delistarea de pe piața RASDAQ, imprejurare fata de care trebuia parcursa procedura prevăzuta de art. 134 din Legea nr. 31/1990. Cum insa organul deliberativ al societății a hotărât tranzacționarea acțiunilor in cadrul unui sistem alternativ, este evident ca procedura prevăzuta de art. 3 din Legea nr. 151/2014 raportat la disp.art. 134 din Legea nr. 31/1990 nu se mai impunea. Din aceasta perspectiva, in sarcina mea nu poate fi reținută vreo faptă de natură contravenționala, în condițiile în care organul deliberativ, care este Adunarea Generala, a hotărât procedura de urmat cu privire la problema in cauza.

Consideră că organul constatator trebuia să stabilească și culpa sa în raport cu fapta imputată. Nu există nici o dovadă din care să rezulte culpa sa pentru nedesemnarea unui evaluator după emiterea Deciziei nr. 1133/25.05.2015.

Mai susține deopotrivă că pentru aceeași faptă i s-a mai aplicat o sancțiune și consideră că nu mai poate fi din nou sancționat.

În concluzie, apreciază că recursul ASF este nefondat, motiv pentru care solicită a fi respins.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a combătut apărările intimatului - reclamant din cuprinsul întâmpinării în cadrul Răspunsului la întâmpinare, solicitând respingerea acestora și admiterea cererii de recurs, astfel cum a fost formulată.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

A fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările intimatului - reclamant și de normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară este fondat, urmând a fi admis, având în vedere considerentele expuse în continuare:

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta - pârâtă, instanța de control judiciar reține următoarea situație de fapt, respectiv că,

Prin Decizia 2221/08.12.2016 emisă de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a fost sancționat reclamantul A., în calitate de membru al Consiliului de Administrație al B. S.A. Slobozia, cu amendă în cuantum de 6000 RON.

S-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prev. de art. 2 alin. (5) lit. h), art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 și art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 297/2004 privind Piața de capital, avându-se în vedere următoarele:

- acțiunile emise de societatea B. S.A. sunt tranzacționate pe sistemul alternativ de tranzacționare administrat de BVB,

- hotărârea AGEA nr. 23, adoptată de acționarii societății B. S.A. din data de 22.01.2015, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii 151/2014,

- prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 șl raportul curent publicat de emitent referitor la depunerea primei cereri de retragere,

- raportul curent din data de 29.05.2015 prin care societatea anunță rezilierea contractului cu expertul, motivând nerespectarea clauzelor contractuale, prin decalarea de către expert a termenului de predare a raportului de evaluare de la 23.05.2015 la 8.06.2015, fără a fi urmată de demersuri la ORC pentru numirea unui alt expert autorizat,

- obligația Consiliului de Administrație instituită prin Decizia nr. 1133/25.05.2016, de a se adresa ORC în vederea numirii unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui Raport de evaluare, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la desemnare", neîndeplinita până în prezent.

- Decizia ASF nr. 1838/20.09.2016 prin care s-a respins ca nefondată plângerea prealabilă formulată de domnul A. împotriva Deciziei nr. 1133/25.05.2016;

S-a reținut în esență, că reclamantul nu a dispus măsurile necesare în vederea numirii unui alt evaluator pentru determinarea prețului pe acțiune pentru acționarii care se retrag din societate, conform prevederilor Legii nr. 151/2014, fiind invocate totodată dispozițiile deciziei ASF nr. 1133/25.05.2016.

Prin plângerea prealabila adresata aceleiasi pârâte, a solicitat anularea deciziei de sancționare, pe care a considerat-o nelegala si netemeinica.

Prin Decizia nr. 348/09.03.2017 a pârâtei ASF a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Deciziei ASF nr. 2221/08.12.2016.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA, anularea Deciziei nr. 348/09.03.2017 și a Deciziei nr. 2221/08.12.2016, prin care s-a dispus sancționarea sa cu amenda de 6.000 RON, considerându-le ca nelegale și netemeinice.

Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantul A., anulând cele două acte administrative contestate.

În esență, a reținut judecătorul de primă jurisdicție că, urmare a constatării nulității absolute a Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015, prin Decizia nr. 228 pronunțată la data de 01.02.2018 de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, ce are caracter definitiv, a dispărut actul ce a generat aplicarea procedurii de evaluare a acțiunilor societății si care a dat naștere drepturilor acționarilor de a se retrage din societate și în mod corelativ obligației societății, respectiv a reclamantului, de a efectua demersuri pentru numirea unui expert autorizat în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

Pe cale de consecință, având în vedere că obligația reclamantului a rămas fără temei, instanța de fond, reținând că nu mai există elementul material al faptei pentru care acesta a fost sancționat, apărând ca nelegală la acest moment menținerea unei sancțiuni în sarcina sa, a dispus anularea celor două acte administrative contestate.

Soluția primei instanțe nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs prin care se invocă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, Înalta Curte reținând că, dând eficiență Deciziei nr. 228/01.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, ce a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate, ce prevăd următoarele:

"Art. 4

(1) Acționarii au dreptul de a se retrage din societate și în cazurile în care adunarea generală convocată potrivit prevederilor art. 2:

a) nu se desfășoară din cauza neîndeplinirii condițiilor legale de cvorum;

b) nu adoptă nicio hotărâre prin neîndeplinirea condițiilor legale de majoritate;

c) nu se desfășoară în termenul de 120 de zile stabilit la art. 2 alin. (1)."

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, constată instanța de control judiciar că, la data de 22.01.2015 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor societății B. S.A. Slobozia în cadrul căreia a fost adoptată Hotărârea nr. 23 prin care s-au stabilit următoarele măsuri:

Art. 1 Se respinge efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societatea B. S.A., pe o piață reglementată, ca urmare a prezentării raportului Consiliului de administrație cu privire la cadrul juridic aplicabil tranzacționării acțiunilor pe o piață reglementată, respectiv a tranzacționării în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, precum și cu privire la piețele reglementate și sistemele alternative de tranzacționare pe care pot fi tranzacționate acțiunile societății.

Se respinge efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societatea B. S.A., în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare. Astfel, în cadrul ședinței AGEA din data de 22.01.2015 acționarii au adoptat la punctul 1 de pe ordinea de zi hotărârea ca societatea să nu efectueze demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de B. S.A., pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare.

Art. 2 Se aprobă procedura de retragere din societate a acționarilor conform procedurilor Legii nr. 151/2014 a Regulamentului ASF nr. 17/28.11.2014, având în vedere faptul că la punctul 1 de pe ordinea de zi s-a adoptat hotărârea ca societatea să nu efectueze demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de B. S.A., pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare. Se aprobă ca, după ce societatea va derula procedura de retragere a acționarilor din societate, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 151/2014 și cu respectarea prevederilor Regulamentului ASF nr. 17/28.11.2014, acțiunile acesteia să fie retrase de la tranzacționare și radiate din evidența ASF, iar societatea B. S.A., își pierde statutul de societate tranzacționată și dobândește caracterul de societate de tip închis, prevăzut de Legea nr. 31/1990R cu modificările la zi.

Hotărârea AGEA nr. 23 din 22.01.2015 a fost publicată în data de 12.02.2015 în Monitorul Oficial Partea a IV-a, nr. 798.

Această hotărâre AGEA nr. 23 din 22.01.2015 a fost atacată în instanță făcând obiectul dosarului nr. x/2016 înregistrat în fond pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă și, la data de 01.02.2018 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 228/2018, ce are caracter definitiv, admițând apelul formulat de apelanții reclamanți D. și E., în contradictoriu cu intimata B. S.A. și cu intimatul intervenient F., a anulat în parte hotărârea pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată și, evocând fondul, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA a B. nr. 23 din 22.01.2015.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut în esență că, raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 și art. 123 din legea societăților, pentru ședința AGEA din data de 22.01.2015, aveau dreptul de a vota acționarii înscriși în registrul acționarilor, ținut de Depozitarul Central S.A., la data de referință, respectiv la data de 12.01.2015. Or, deși d-nul C. deținea, potrivit situației comunicate de Depozitarul Central S.A., doar 11,8906 % din capitalul social, acesta a participat la adunare și a fost luat în considerare ca deținând 79,38 %, situație care încalcă dispozițiile legale mai sus enunțate, conducând la lipsa cvorumului necesar pentru desfășurarea legală a adunării generale, nefiind întrunită majoritatea prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 rep. pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare.

Atât timp cât în adunarea generală nu au votat acționarii înscriși în registrul acționarilor, în conformitate cu numărul de acțiuni deținute, hotărârea adoptată este nulă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nulitatea Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015 s-a reținut exclusiv din perspectiva neîndeplinirii condițiilor legale de cvorum.

Ori, pentru această ipoteză, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 prevede că acționarii au dreptul de a se retrage din societate și în cazurile în care adunarea generală convocată potrivit prevederilor art. 2 nu se desfășoară din cauza neîndeplinirii condițiilor legale de cvorum, nu adoptă nicio hotărâre prin neîndeplinirea condițiilor legale de majoritate ori nu se desfășoară în termenul de 120 de zile stabilit la art. 2 alin. (1), termenul în care se putea desfășura adunarea generală avută în vedere de Legea nr. 151/2014 fiind în mod evident depășit în cauză.

Astfel, contrar celor reținute de judecătorul de primă jurisdicție, Înalta Curte constată că, deși hotărârea AGEA nr. 23/22.01.2015 a fost anulată, date fiind efectele nulității și caracterul retroactiv al acesteia, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile reglementate de art. 4 din Legea nr. 151/2014, considerându-se că hotărârea nulă nu a fost adoptată niciodată și având în vedere că o altă adunare generală nu s-a desfășurat în intervalul de timp impus de legea specială.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, anterior redate, astfel cum în mod corect și recurenta - pârâtă a susținut, constatarea nulității Hotărârii A.G.E.A. din data de 23.01.2015 nu poate aduce atingere dreptului de retragere al acționarilor care au depus deja cereri în acest sens, în termenul prevăzut de lege, sau obligației corelative a societății de a plăti contravaloarea acțiunilor deținute de aceștia, obligație ce derivă din Legea nr. 151/2014 si Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014 emis în aplicarea acesteia.

Societatea S.C B. S.A. era obligată prin organele sale de decizie, respectiv prin intermediul Consiliului de administrație, deci si a intimatului-reclamant A., în calitate de membru al acestuia, să dea eficiență dispozițiilor Legii nr. 151/2014, în scopul determinării prețului pe acțiune și a efectuării plăților concrete către acționarii care au solicitat retragerea din societate.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, "în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate în situațiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administrație/directoratul acesteia are obligația să solicite oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate".

Constată, așadar, instanța de control judiciar că finalitatea textului normativ prevăzut la art. 6 din Regulamentul 17/2014 nu a fost atinsă, având în vedere că obligația Consiliului de Administrație al S.C. B. S.A. și implicit a intimatului - reclamant, de a solicita Oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui Raport de evaluare este impusă tocmai în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit acestora.

Având în vedere că în cazul societății B. S.A. au fost depuse cereri de retragere din societate de către acționarii îndreptățiți potrivit Legii nr. 151/2014, societatea are în continuare obligația respectării prevederilor Legii nr. 151/2014 și Regulamentului nr. 17/2014 în ceea ce privește modalitatea de determinare a prețului și de realizare a plății acțiunilor către cei îndreptățiți.

Rezilierea de către S.C. B. S.A. a contractului de prestări servicii încheiat cu expertul autorizat independent, G., având în vedere că acesta a depășit termenii de depunere a raportului de evaluare care ar fi trebuit să stabilească prețul pe acțiune ce trebuie să fie plătit către acționarii care doresc să se retragă din societate, nu reprezintă un motiv pertinent în ceea ce privește exonerarea societății de obligația stabilită prin art. 6 al Regulamentului ASF nr. 17/2014, obligație ce se circumscrie demersurilor impuse societăților obiect al adoptării Legii nr. 151/2014.

Prin atitudinea sa, intimatul - reclamant a ignorat Hotărârea AGEA din data de 22.01.2015, convocată în temeiul Legii nr. 151/2014, prin care s-a hotărât neefectuarea demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor societății, precum și efectele produse de această hotărâre față de acționarii societății.

În aceste condiții Înalta Curte reține că acesta nu a ținut seama că dreptul acționarilor de a se retrage din Societatea B. S.A. s-a născut în favoarea acestora în urma adoptării Hotărârii AGEA din data de 22.01.2015, iar acest drept nu poate fi afectat nici chiar prin constatarea nulității respectivei hotărâri, fiind un drept recunoscut de Legea 151/2014.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 în situația în care adunarea generală a acționarilor hotărăște ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, reclamantul a ignorat că în data de 06.02.2015 au fost depuse primele cereri de retragere din societate și că în total au solicitat retragerea 23 acționari.

Așadar, necesitatea existenței unui raport de evaluare întocmit de către un expert autorizat independent și în fapt a contractării de către societate a unor astfel de servicii, reprezintă în fapt o condiție sine qua non a îndeplinirii obligației de plată a contravalorii acțiunilor deținute de acționarii care își exercită în virtutea legii, dreptul de retragere, societatea și implicit intimatul - reclamant nefiind absolviți de obligația de a da curs cererilor de retragere din societate.

Prin urmare, în condițiile în care intimatul - reclamant A. nu a efectuat demersurile necesare încadrării în prevederile legale, această atitudine manifestându-se pe un interval îndelungat de timp (2015-2017), în mod corect s-a apreciat de către recurenta - pârâtă că aceasta reprezintă o contravenție cu caracter de continuitate, fiind vorba de un refuz implicit de a executa obligația legală de a solicita oficiului registrului comerțului, numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare, în termen de maxim 30 de zile lucrătoare de la desemnare, încălcarea acestei obligații persistând în timp, momentul încetării fiind marcat de data la care titularul obligației prevăzută la art. 2 și art. 3 din Legea nr. 151/2014 se conformează prevederilor legale.

A.S.F. are competența de a dispune măsurile necesare astfel încât entitățile ce desfășoară activități sau care efectuează operațiuni în legătură cu piața de capital și cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile reglementărilor A.S.F și ale celorlalte acte normative privind piața de capital.

Conform art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea 297/2004, sancțiunea dispusă pentru încălcarea prevederilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 (nerespectarea reglementărilor și măsurilor emise de A.S.F. cu privire la emitenți și operațiuni de piață) poate fi avertisment sau amendă de la 1.000 RON la 50.000 RON, pentru persoanele fizice.

Raportat la dispozițiile art. 275 alin. (1), privind individualizarea sancțiunii, apreciază instanța de control judiciar că, suma de 6.000 RON, dispusă în sarcina intimatului - reclamant a fost corect stabilită în funcție de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv, avându-se în vedere faptul că acesta a persistat în conduita sa culpabilă, obligația dispusă prin Decizia A.S.F. nr. 1526/07.07.2015 și sancționarea anterioară a petentului prin Decizia A.S.F. nr. 1133/25.05.2016, dar și calitatea acestuia de membru al Consiliului de Administrație, care instituie obligații de bază, precum pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acționarilor și implementarea hotărârilor acesteia, (art. 142 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 31/1990).

Sancțiunea aplicată de A.S.F. prin Decizia nr. 2221/08.12.2016 a avut în vedere faptul că intimatul-reclamant, d-nul A., în calitatea sa de membru al Consiliului de administrație al societății B. S.A, nu a respectat dispozițiile prevăzute de Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al punilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate și de Regulamentul ASF nr. 17/2014, emis în aplicarea acesteia, această conduită fiind de natură a prejudicia drepturile acționarilor societății.

Prin urmare, contrar celor greșit reținute de instanța de fond, Înalta Curte conchide că, constatarea nulității hotărârii A.G.E.A. din data de 23.01.2015, prin Decizia nr. 228/01.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, nu poate aduce atingere dreptului de retragere al acționarilor care au depus deja cereri în acest sens, în termenul prevăzut de lege, sau obligației corelative a societății de a plăti contravaloarea acțiunilor deținute de aceștia, obligația derivând din dispozițiile art. 4 lit. c) ale Legii nr. 151/2014 și ale Regulamentului A.S.F. nr. 17/2014 emis în aplicarea acesteia,

Potrivit prevederilor art. 4 lit. c) din Legea nr. 151/2014, acest drept de retragere al acționarilor societății B. S.A. nu poate fi afectat nici chiar de constatarea nulității hotărârii AGEA din data de 22.01.2015 prin Decizia nr. 228/01.02.2018 pronunțata de către Curtea de Apel București, situație în care dreptul de retragere al acționarilor care și-au manifestat intenția de retragere există chiar și în cazurile în care adunarea generală convocată potrivit prevederilor art. 2 nu se desfășoară din cauza neîndeplinirii condițiilor legale de cvorum, nu adoptă nici o hotărâre prin neîndeplinirea condițiilor legale de majoritate, ori nu se desfășoară în termenul de 120 de zile stabilit la art. 2 alin. (1).

În concluzie, Înalta Curte constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că, la momentul adoptării Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015 s-a născut deja, ex lege, dreptul la retragere al acționarilor, astfel că obligația impusă de ASF societății, prin Consiliul de administrație al cărui membru este și intimatul - reclamant, inițial prin Decizia nr. 1526/2015, apoi prin Decizia nr. 1133/25.05.2016 trebuia pusă în aplicare benevol de către Consiliul de Administrație al B., iar constatarea nulității Hotărârii AGEA nr. 23/22.01.2015, prin Decizia nr. 228 pronunțată în data de 01.02.2018 de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, nu invalidează dreptul născut deja al acționarilor de a se retrage din societate în temeiul Legii nr. 151/2014.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că sancționarea reclamantului dispusă prin Decizia nr. 2221/08.12.2016 este temeinică și legală, astfel încât sentința instanței de fond, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată a acestuia și s-au anulat cele două acte administrative contestate, a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, fiind necesară reformarea acesteia de către instanța de control judiciar.

Pe cale de consecință, urmează a se admite recursul, a se casa sentința recurată și, rejudecând cauza în fond, se va respinge acțiunea promovată de reclamantul A., ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 1537 din 30.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând

Respinge acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.